Măria-sa poporul, adică tâmpit şi criminal şi prost

În decembrie 1989, nu puteau gazetele, adică „vocea poporului” să pomenească numele lui Ceauşescu fără să spună „odiosul”, „dictatorul”, fără să aprobe cu toată gura împuşcarea lui, procesul ruşinos ce i s-a făcut. Acum, după douăzeci de ani, un larg sondaj făcut de ziarul „Adevărul” prin care se cerea să se desemneze cel mai de seamă conducător al românilor, n-a fost desemnat niciun rege, fiindcă a fost mizeria-n floare în vremea lor şi cu înfricoşate răscoale, şi nici alţii, ci tocmai „odiosul” Ceauşescu. Că’z da proşti i-ai mai răbdat, Doamne! Iar pe spatele „prostitului norod”, de douăzeci de ani se schimbă la guvernare hoţii şi apoi vin tâlharii, iar după o vreme invers. E drept că şi la alte case...ticăloşii au fost.
Igor a fost cneazul Kievului în veacul al XII-lea şi al XIIlea. A purtat războaie cu poloviţenii, cumanii, pecenegii. Când lucrurile s-au mai liniştit, a părăsit tronul, a intrat în mănăstire şi a îmbrăcat haina monahală. Rudenii ale sale s-au înghesuit la tron şi au domnit asuprind crâncen norodul. Comportamentul lor silnic a generat o teribilă răscoală. Răzvrătiţii i-au omorât pe toţi din neamul lor (al Ogeacovilor), dar au atacat şi mănăstirea în care trăia paşnic fostul cneaz Igor şi l-au omorât. Norod nărod ! Apoi aveau să-i ducă dorul, căci au urmat ani lungi de haos, ca nişte vrednici de mânia lui Dumnezeu.
„O, Doamne, nădejdea mea în deznădejde;
O, Doamne, tăria mea în neputinţe;
O, Doamne! Lumina mea în întuneric...” -exclamăm şi noi cu Sf. Nicolae Velimirovici! Numai Tu singur ştii pentru ce se învolbură atâta silnicie în istoria lumii.