Un porumbel de aur

Despre episcopul Martin, care a trăit în Galia în secolul al IV-lea, s-au născut adevărate legende din pricina milosteniilor pe care le făcea, milostenii care i-au şi adus supranumele de „cel Milostiv”.

Se spune că odată, mergând, a văzut cum trei inşi maltratau pe un semen de-al lor care le era dator .

-Ce faceţi de năpăstuiţi pe fratele vostru? îi mustră episcopul.

- Ne este dator trei sute de galbeni şi nu putem să-i scoatem de la el.

Episcopul se depărtă şi înălţă o rugciune fierbinte:

-Doamne, IISUSE HRISTOASE, Dumnezeul nostru, care ai trimis din cer evreilor mană în pustie şi care ai scos prin apostolul Tău Petru banul din gura peştelui, Doamne a toată milostivirea, rogu-te acu să trimiţi din cer datoria săracului.

Deodată se auzi din înalt un fâlfâit de aripi şi înconjurat de lumină, un porumbel se puse pe umărul milostivului episcop. Întinse mâna, îl luă şi ţinându-l în mâini, acesta se prefăcu într-un porumbel din aur strălucitor.

-Staţi aici, fiindcă îndată mă întorc, zise el celor ce priveau uimiţi la el.

Merse la un cămătar ce dădea şi bani pe amanet şi ceru trei sute de galbeni şi-i lăsă în gaj porumbelul. Uimit, acela îi dădu trei sute de galbeni. Episcopul îi luă şi plecă în grabă. Dădu cei trei sute de galbeni şi scăpă pe sărac din mâna asprilor lui executori.

A doua zi, la Biserica sa se arătară doi boieri care au donat patru sute de galbeni, ca unii ce au făcut o promisiune lui Dumnezeu. Luând banii, se duse la cel căruia-i amanetase porumbelul şi-i dădu trei sute şi treizeci de galbeni, luându-şi înapoi porumbelul. De cum îl luă în mâini, acesta bătu din aripi şi porumbelul de aur se prefăcu în lumină şi dispăru. De uimire, cămătarul căzu la pământ şi apoi dădu episcopului banii înapoi, zicând:

-Ia-ţi banii, ia-i, pentru numele lui Dumnezeu, fiindcă am fost învrednicit să văd o aşa nemaivăzută minune.