Cuiul lui Pepelea

La ordinea zilei: Românaşi, iar aţi merkelit-o!, au revenit cotele obligatorii socialiste, cu forţa democraţiei capitalist-ueiste, doar că nu la grâne precum odinioară, ci la … lăcuste tarate şi de yankei aripate

Epigrame şi catrene
- „evropeneşti” în … gene -

Reguli obligatorii pentru toţi din U.E.
,, Unde-s doi puterea creşte"
Se aplică şi în U. E.,
Dar, în ţara ce-o „coteşte",
Sărăcia, zilnic, suie!
Mihai Haivas
Derogare
Derogarea, precum ştiţi,
Printre reguli o-ntâlniţi:
Dar, când soaţa e la mare,
Nu-i trebuie derogare!
Mihai Cosma
Geografia tranziţiei
Secetă pe la Ploieşti,
Fraude pe la Oneşti,
Viaţă dulce la Amara
Şi Flămânzi prin toată ţara.
Gheorghe Păun-Ulmu
Specific naţional
Englezii au, precum se spune,
Sindromul vacilor nebune
Pe când românul duce-n spate
Sindromul vacii încălţate.
Mihai Moleşag
Pastorală
Departe-i raza luminiţei
Şi mult va sta românu-n ploaie,
Fiindcă-n ţara Mioriţei
Prea mulţi "păstori" o fac de oaie!
Vasile Darie
Trompeta
În ţara proştilor (secretă)
Ar fi, se zice, o trompetă,
Sunând tot timpul "Adunarea"
Şi niciodată ... "Deşteptarea"!
Corneliu Berbente
Suntem în rândul lumii
Deşi ni-i viaţa plină de nevoi
Şi-n ţara noastră-s tot mai mulţi aceia
Ce mor de foame, am intrat şi noi
În rândul lumii, dar ... al lumii-a treia.
Ştefan-Cornel Rodean
Codul democraţiei
O himera de prin vest
În lumea asta neroadă
În care ţările din est
Năucite stau la ... coadă!
David Boia
Ţintă
Să intrăm în U. E. am ţintit
Cu o voinţă şi-o putere rară
Şi iată, pân-la urmă-am reuşit,
Dar ţara ne-a rămas afară!
Constantin Păun
Epitaf
Pe lespedea unui leneş
E mort şi, după-un vechi tipic,
Se cere-un epitaf, fireşte ...
Şi-aş scrie eu "se odihneşte",
Da-n viaţă, n-a făcut ... nimic.
Bernard de Fontenelle

Celebri şi în anecdote

Pablo Ruiz y Picasso, cunoscut ca Pablo Picasso a fost un artist plastic spaniol (născut: 25 octombrie 1881, Málaga, Spania, decedat: 8 aprilie 1973, Mougins, Franţa). Întrebat care este cel mai talentat pictor, a oferit un răspuns … „fals” :
- Peter Paul Rubens, pentru că a pictat în viaţa lui circa 600 de tablouri, dintre care s-au mai păstrat până astăzi 2.700.
Glume-glume şi iar glume … toate bune-bune, bune!

I: Cum duci o femeie la demenţă? R: Îi dai o mulţime de bani şi apoi închizi toate magazinele.
#
La 9 bărbaţi din 10 le plac femeile cu sâni mari. Celui de-al 10-lea îi place de ceilalţi 9.
#
Daca ai voinţă, poţi să muţi şi munţii din loc. Dacă ai creier, îi laşi acolo, că nu te deranjează.
#
Dumnezeu a creat în primul rând bărbatul, după aia a creat femeia, şi când a văzut ce a făcut, a creat alcoolul ...
#
Pentru a păstra liniştea şi pacea în familie, aveţi nevoie de răbdare, dragoste, înţelegere şi de cel puţin două televizoare.
#
Femeile se îndrăgostesc de ce aud, bărbaţii de ce văd ... de aceea femeile se machiază şi bărbaţii mint ...
#
Un tip trecea pe lângă o berărie. Vocea interioară îl întreabă: - Intri? Tipul, strângând din dinţi, merge mai departe. Vocea interioară: - Fă ce vrei ... Eu intru!
#
Emanciparea femeii este o PROSTIE! Locul ei e în bucătărie ... picior peste picior, cu un pahar de vin în mână, privindu-şi soţul cum găteşte cina!
#
Nevasta e ca matematica, pur şi simplu nu poate fi contrazisă.
#
Care este deosebirea între bărbat şi femeie? Bărbatul aude cu o ureche, iar pe cealaltă iese totul; femeia aude cu ambele urechi, şi totul iese pe gură.
#
Bărbatul vine acasă: - Iubito, am o problema ... - De câte ori să-ţi spun? Acum suntem căsătoriţi, nu mai vorbim la singular, ce e al meu e şi al tău. – Bine ... secretara noastră a rămas însărcinată cu noi ...
#
Un parlamentar iese agale din sala de şedinţe şi se întâlneşte cu un coleg din opoziţie care se plimbă pe hol şi-l întreabă, şoptit: - Nici tu n-ai somn?

Bancurile ediţiei
- la „rasolit” … primaşii -

Un primar oltean (să zicem din Rm. Vâlcea), pe patul de moarte, îşi întreabă soaţa: - Spune-mi dragă, acum că zilele mi se gată, de câte ori m-ai înşelat în cei 30 de ani de căsătorie? Se gândeşte femeia şi se hotărăşte să-i spună adevărul, că oricum îl ia Dumnezeu şi să moară împăcat: - Dragă, să ştii că te-am înşelat de trei ori. Calculează primarul ... de 3 ori in 30 de ani ... acceptabil procentul, nu-i mult, şi-aşa mor... - Zi-mi când a fost prima dată când m-ai înşelat? - Îţi aduci aminte când erai grav bolnav, doctorii nu mai ştiau ce să-ţi dea, ce să-ţi facă ... şi m-am dus eu la doctorul ăla docent şi te-a pus pe picioare într-un timp scurt? Atunci te-am înşelat prima dată ... Se gândeşte primarul: - Draga de ea, da mi-a salvat măcar viaţa ... Te iert draga mea! Şi a doua oară? - Îţi aduci aminte când ai rămas fără servici şi nu te angaja nimeni şi ţi se terminase şi şomajul şi te-a chemat odată la el directorul X-ulescu şi ţi-a dat funcţie şi salariu bun de ne-am luat casă şi maşină? Aia a fost a 2-a oară ... Se gândeşte iar primarul: "Hmm ... cu acela ... dar măcar am ieşit din rahat în vremea aia ... hai c-o iert. - Te iert, dragă ... Şi spune-mi-o şi pe ultima, că simt ca nu mai am mult de trăit ...” - Îţi aduci aminte, zice doamna, când ai candidat la primărie? – Da ... - Şi ai intrat în turul 2 ... - Da, dragă, ce emoţii am avut ... - Şi, în turul 2, ca să ieşi primar, îţi mai trebuiau 500 de voturi ...
*
Trei primari , unul din Ardeal , altul din zona Moldovei şi altul oltean , prieteni buni ei , se întâlnesc şi, din vorbă în vorbă ajung şi la capitolul prostia omenească . Şi încep ei să se laude în care zonă sunt cei mai proşti oameni. Zice olteanul , păi la noi în regiune cam 5% din oameni sunt complet proşti. Moldoveanul zice , păi la noi în zonă cam 3 % sunt proşti. Ardeleanul le zice , păi la noi în Ardeal nu este nici un prost. Păi cum aşa, zic cei doi ? Ia hai să mergem noi în Ardeal să vedem. Şi merg ei în Ardeal, într-o zonă aşa mai izolată, şi olteanul îl vede pe un cioban care stătea înfipt în toiag, şi se scărpina în cap prin căciulă. Când îl vede olteanul îi spune: - Nu te supăra pe mine bade, dar văz că matale eşti complet prost ... nu mai bine îţi dai jos cuşma aia din cap şi te scarpini ca tot omul? La care ciobanul: - Ba tu eşti mai prost, păi tu când te scarpini în fund îţi dai jos nădragii?
*
Proprietarul unei firme de construcţii vorbeşte cu primarul oraşului: – Am la firmă un Mercedes nou, de care nimeni nu se foloseşte, mă gândeam să vi-l fac cadou. – Nu, nici intr-un caz! Eu nu pot primi aşa cadouri scumpe. – În cazul acesta, aş putea să vi-l vând cu 100 de euro. – Eeee … atunci aş vrea să cumpăr două.
*
Reporterul întreabă o bătrână pe stradă: - Pe cine o să votaţi la alegerile locale? - Pe primar, maică, pentru că mi-a dat o pungă cu de-ale gurii ... - Bine, dar de ce nu-l votaţi pe adversarul lui, care ar putea să facă mai multe pentru dumneavoastră? - Păi, o să-l votez, maică, când o să fie primar ...
*
O primărie din Moldova a găsit soluţia ideală pentru a scăpa de contribuabilii care, neavând ce face, tot aglomerau secretariatul instituţiei cu cereri, sesizări şi reclamaţii, care de care mai imbecile (aprecierea aparţine primarului Ionică Bulă care, de altfel a şi găsit soluţia ideală pentru a face faţă crizei). - M-am tot gândit cum să scap de prostiile astea. Cererile şi sesizările ne mănâncă timpul, agasează funcţionarii publici. Nu mai au timp să joace cărţi sau păcănele pe calculator, nici măcar nu mai pot intra să dea un status pe Facebok. Ori, fără astfel de intervenţii, viaţa e mai frumoasă în primărie. Prin urmare, pentru a preveni răspândirea fenomenului – ce spun prevenire? – pentru a stârpi fenomenul, am deschis o crâşmă chiar în incintă. Efectele s-au văzut din prima zi, din primul minut. Nu mai avem niciun fel de cereri sau sesizări înregistrate la secretariat. Toţi stau acum la crâşmă şi-l laudă pe primar. Şi unde mai pui că, în calitate de angajat al primăriei, poţi să bei fără să părăseşti clădirea? Toată lumea a avut de câştigat. Oamenii sunt mulţumiţi şi sper să mă mai voteze încă zece mandate.
*
- Când primarul se îmbată „cui”, secretara fuge-n sat după „ciocan”.
*
Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privinţa invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraş. Întregul Paris era plin de găinaţ de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere să tot cureţe străzile şi trotuarele. Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă. „Îţi pot scăpa frumosul oraş de plaga columbească, fără nici o plată. Dar trebuie să promiţi că nu-mi vei pune nici o întrebare. Sau, îmi poţi plăti un milion de euro şi să-mi pui o întrebare.” Primarul cântări oferta şi o acceptă rapid. A doua zi, omul se căţără în vârful Turnului Eiffel, îşi descheie redingota şi eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi şi apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toţi porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru si s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toţii într-un nor uriaş spre Răsărit, departe, departe. A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aştepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz. A considerat că omul şi porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deşi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro şi i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înţeles că nu-l costa nimic pentru curăţarea oraşului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE. Omul acceptă banii şi-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare. Primarul întrebă: - Aveţi şi un ţigan albastru??
*
Încearcă să descoperi autorul citatului: "Poate nu am în spatele meu o activitate profesională foarte mare, dar cred că prin ce am demonstrat la sectorul 5, faptul că i-am capacitat pe cetăţenii sectorului 5, bătându-mă pe de o parte cu echipa domnului primar general de atunci, Băsescu, şi cu o parte din echipa PSD, care am avut unele probleme cu ei şi care au vrut să mă elimine, în ultimii cinci ani este anormal să mergem cu maşinile şi cu transportul în comun care mergem." Dacă nu ai identificat sursa, caută în … almanahe.