Şcoala-veriga importantă în cunoaşterea tezaurului folcloric

Prima ediţie a Colocviilor Ioan Căian Românul a adus, pe Valea Ţibleşului, la Grupul Şcolar ce poartă numele ilustrului cărturar, profesori şi elevi de pe cuprinsul întregului judeţ, dar şi de la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Olteniţa şi de la Turtucaia din Bulgaria. Deschiderea oficială a avut loc în faţa Muzeului voştinarilor, evidenţiind importanţa promovării culturii populare în aceste locuri directorul instituţiei Viorel Moldovan, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni – Andrei Moldovan, primarul comunei – Ioan Ţărmure. Lucrările prezentate de către dascăli, editate în volumul „Colocviilor Ioan Căian Românul dedicate culturii tradiţionale”, apărut la Editura Clubul Saeculum, vorbesc despre contribuţiile documentare în legătură cu activitatea lui Ion Căian Românul şi a altor folclorişti, evidenţiindu-se în mod particular studiile de etnologie şi folclor legate de obiceiuri, tradiţii şi balade. Cultura (francezul culture, latinescul cultura) se traduce prin totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. Tradiţiile din cultura populară românească sunt un ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc în timp în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit, prin viu grai, din generaţie în generaţie, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. Informaţie, reală sau legendară, privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. Cultura creată de masele populare neştiutoare de carte se numeşte cultură populară, cunoscută şi sub denumirea de folclor. Folclorul cuprinde creaţiile artistice(cultura spirituală)care sunt exclusiv orale şi cultura materială (arta populară). Creaţia populară cuprinde: literatura populară(folclor literar), muzica populară(folclor muzical), dansul popular(folclor coregrafic), ţesăturile, cusăturile, arhitectura populară, pictura populară (pe sticlă ,pe lemn,etc.). Pentru edificarea unui sistem conceptual potrivit categoriilor sensibilităţii româneşti, este necesară întoarcerea spre gândirea ţărănească, această învechire a cunoaşterii moderne. Din cele mai vechi timpuri, românii au avut darul de a-şi tălmăci experienţa, bucuria, durerea, năzuinţele şi dorul prin cântec zămislit din cunoaştere, din gândire intensă, din evocări, alean, sete de linişte, nobilă aspiraţie spre mai frumos, spre fericire. Frumuseţea folclorului trebuie simţită şi preţuită de copii de la o cât mai fragedă vârstă. Folclorul românesc va menţine treaz interesul preşcolarului pentru cântecul popular, decare, în mod regretabil, se îndepărtează tot mai mult tineretul. Deşi mici ca vârstă copii posedă un bagaj consistent de elemente ce aparţin folclorului copiilor: cântece - numărătoare, cântece -formulă, jocuri propriu-zise cântate sau ritmate. De la valorificarea folclorului copiilor (provin) pornind îi putem orienta pe aceştia spre cunoaşterea unor elemente de folclor românesc. Pentru optimizarea educaţiei muzicale în ciclul preşcolar se propun ca mijloace de învăţământ indispensabile : culegerea de cântece şi jocuri, casete audio pentru audiţii, jocuri muzicale. Valorificarea folclorului, a tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, dezvăluie copilului în mod treptat frumuseţile artei populare în al cărui conţinut sunt înmănuncheate sentimentele poporului român. Muzica populară a evoluat de-a lungul istoriei şi şi-a conturat în timp principalele caracteristici: anonim, colectiv, oral. Acestea au permis perfecţionarea în timp a creaţiei populare transmisă din generaţie în generaţie. Pentru ca aproprierea copiilor de muzică să aibă loc în condiţii fireşti vârstei lor programa a propus abordarea fiecărui cântec, în viziunea de joc, prin executarea unor mişcări sugerate de text ritmice sau melodice, interpretarea în angajamente armonice polifonice elementare,utilizarea instrumentelor şi a jucăriilor muzicale pentru acompaniament. Muzica este pentru copil un izvor curat din munte care, pe unde trece face să rodească pământul, şi cu timpul modelează şi piatra. Ea îi va fi prieten credincios, nedespărţit la bine şi la rău, va fi substanţa care îi va purifica sufletul. După cum se ştie ştiinţa şi arta reprezintă cele două elemente de bază ale culturii umane. Sufletul copilului nu trebuie tratat ca un sac gol, care trebuie să fie umplut. Nevoia de mişcare a preşcolarilor prin atingerea la lecţii a tradiţiilor populare este element esenţial pentru cunoaşterea trecutului. Cunoaşterea tezaurului folcloric, păstrarea şi transmiterea lui este o datorie a noastră pentru a păstra vie cultura neamului nostru. Ceea ce fac vrednicii dascăli Viorel Moldovan şi Lia Moldovan, pe Valea Ţibleşului, împreună cu grupul „Mioriţa” din Căianu Mic este foarte important. Volumul de faţă ne arată rolul important pe care-l ocupă cultura tradiţională în şlefuirea identităţii româneşti, rol pe care ar trebui să se pună mai mult accent în şcoală. Nu mai puţin de 29 de studii etnologice, despre spiritualitatea tradiţiilor, pentru care merită felicitaţi dascălii, dar şi consilierul editorial Andrei Moldovan, directorul editurii, Aurel Podaru, pentru grafică, precum şi coordonatorul Viorel Moldovan.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5