Pe ritm de vals, cu Floarea Morar

Năsăudenii se înrolează cu ușurință și multă plăcere în hora mare de la Salva, Runc sau Zagra, dar și în ritmurile de tango și vals ce au luat amploare la Năsăud, prin cărțile doamnelor Dorina Catarig și Floarea Morar, cu accent pe relația dintre cele două partenere ce plutesc împreună pe ringul de dans. Dansuri nelipsite de la  evenimente care celebrează relațiile de prietenie și dragoste.

Zilele trecute ne-am delectat cu tangoul, iar azi ne delectăm cu valsul, în compania poetei Floarea Morar, coborâtoare din  satul Romuli, nume dat de  Iosif al II-lea în urma exclamației cu ocazia vizitei în Ținutul Grăniceresc Năsăudean –„Salve parvae nepos Romuli” („Salutare micilor nepoți urmași a lui Romulus”).

Autoarea celei de a doua cărți de poezie este mereu în căutare  de frumos, prin simplitate, calm și răbdare, ridicate la rang de noblețe.

Prin versurile sale atât de pătrunzătoare păstrează acel foc din vatra satului natal, deoarece la flacăra lui ne vom apleca de-a pururi piatra frunții să ne-o încălzim  și să o ferim de umbrire. Poeta se mândrește cu satul și merge cu el în suflet peste tot, îl onorează prin versuri și nu-l dă uitării, deoarece aici și-a petrecut cei mai frumoși ani, presărați cu năzbâtii, bucurii și supărări, cu oameni dragi și întâmplări  memorabile, ce i-au jalonat drumul vieții și reperele sufletești, pregătind-o treptat  pentru bătălia cu sine și interpretarea unui vis copilăresc, dând doar o clipă  timpul îndărăt.

„Să împart cu prietenii un boț de mămăligă /Și două mere pădurețe găsite pe imaș,/ Să ne încălzim unii pe alții în colibă,/ În râsete, prin ploaie să chicotim  poznaș...

 Răcelile să le tratez cu ceai de sunătoare,/ Tusea măgărească cu aburi de la tren, /Cu  stroh de fân să fac baie la picioare,/ Să nu fie vreo boală de care să mă tem.”

Cartea simbolizează memoria, credința, tradiția și setea de viață a oamenilor înfrățiți cu munca, cu Crucea, cu munții și cu codrii, dar nimic fără Dumnezeu: „De multe ori cad în păcat/ Dar Tu nicicând nu mai lăsat,/ Mă ierți de fiecare dată,/ Deschizi o ușă sau o poartă,/ Mă ridici de atâtea ori,/ Nu mă judeci, mă înconjori./”

Un îndemn spre iertare, așa cum Mântuitorul ne iartă pe noi și noi trebuie să procedăm la fel cu semenii noștri. „Să luăm aminte neîncetat, spune Matei (6-14-15), că de veți ierta semenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl cel Ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre.”

„În această dezlănțuire a evenimentelor - spune în postfață editorul cărții, Daniel Luca de la Editura Castrum de Thymes), nici anotimpurile nu sunt pasive, ci suferă fel de fel de modificări, iar toamna dintr-un anotimp al morții se transformă într-unul al renașterii.”

Citind poeziile doamnei Floarea Morar, ne încărcăm cu noi începuturi ce ne face să trăim conștient prezentul plin de forță creatoare, când cuvintele devin cărți, iar cărțile amintiri și sfaturi frumoase, ce răspândesc lumina cunoașterii. Așa este cartea semnată de Floarea Morar, adică plină de farmec, ce imprimă plăcere, captivează și încântă cititorii, amintindu-și de cele petrecute prin simfonia vieții. O carte străbătută de viziune umanitară, ce strălucește de dăruirea unor gânduri mărețe, intuind anii de-acasă, graiul naturii prin șoapta florilor sau nucul singuratic ce străjuiește poarta.

 Iată o carte ce aduce în actualitate frumusețile naturii în anotimpul culegerii roadelor pământului și rezultatul efortului depus de lucrătorii ogoarelor care merită stima tuturor, iar poeta de față îi invită pe toți să valseze cu toamna, prin acest joc creator încărcat de sensibiltate, delicatețe sufletească și gânduri alese pentru acești oameni minunați.