Nomadi, nomadi – I

Una din formele anthropologice de umanizare, de Sapientizare este de a migra în căutarea de surse şi resurse de hrană, adăpost, supravieţuire; începând cu unul dintre posibilii noştri strămoşi de acum 3,5 milioane ani – Australopithecus Afarensis – şi continuând cu verigile evolutiv intermediare de Homo Habilis – 2,2 milioane ani, sau Homo Eretus – 1 milion ani, toţi aceşti prehominizi au luptat ca vânători, culegători şi pescari “Hunter. Gathere, Fischer” întru asigurarea resurselor de supravieţuire pentru grupul lor, sau tribul lor; nici speciile hominide apropiate de noi ca Homo Neanderthalis – 200.000 ani sau Omul de Cro-Magnon – ultimii 100.000 de ani nu puteau face excepţie de la regulile biologice fundamentale ale luptei pentru existenţă “survival fighters” – hrană, adăpost, reproducere, delimitarea teritoriului, protejarea lui, marcarea lui, borderizarea lui symbolică. Omul este deci în liniile evolutive, homini da si prehominida o specie NIGRATORIE, este deci HOMO MIGRANTUS! Însăşi Humanizarea Planetei este un efect a acestei mobiolităţi adapzative şi cecerative a lui Homo Sapiens; istoria formării popoarelor lumii, este o istorie a migrării popoarelor, în care cele mai civilizate, grecii de exemplu, îi numeau “barbari” pe cei mai puţin civilizaţi, adică pe cei ce nu ştiau limba greacă… ceea ce s-a întâmplat în antichitate, se întâmplă şi astăzi, fiindcă istoria este ciclică, şi mai ales, extrem de dinamică… Nici secolul 20 nu putea face excepţie de la aceste fenomene de masă ale sociologiei în mişcare “Bewegungssoziologie”, în care cele două războaie mondiale, sistemele totalitare, persecuţiile religioase sau de minorităţi ethnice “ethnai” au conturat masiv noile hărţi demografice ale lumii şi Europei noastre.

România este o ţară puternic afectată de noile evoluţii şi re-voluţii migratorice şi emigratorice din sec. 20; astfel, depopularea masivă a Siebenbürgerului Transilvan de “Sachsen und Schwaben” de după cel de-al doilea Război Mondial a slăbit mult economic, cultural şi spiritual România; o civilizaţie de opt secole este într-o evidenţă amurgire “Untergegangenzeit”, în care administratorii autohtoni nu sunt decât nişte trişti petecari de simboluri terestro-divine – vezi de-symbolizarea, a-clopotizarea şi de-divinizarea la Cathedrala Evanghelică a Oraşului! un dinamism germanic al ordinii disciplinii şi progresului este iederizat mioritic de un amalgamatism deplorabil, politicinism jenant, şi bântuirea egoismelor nenorocibile. Dacă pe plan intern suntem în debusoladă, în plină debusoladă, în planul extern suntem ca români într-o expansiune migrantică încă neîntâlnită în istoria noastră; întregul humano-complex românesc este în diverse forme pe baricadele Occidentului, ce îmbracă şi scaldă ambele maluri, la construcţii şi la furat, baby-sitters şi hackeri de computere, traficanţi de iluzii, droguri şi acte false, proxeneţi şi tragic, chiar criminali… multi-complexitatea fenimenului emigrantic românesc începută încă din anii comunismului – a se vedea printre altele romanele mele, nesfârşitele frontiere şi emigrant iniţiatic, fiindcă şi eu sunt tot un emigrant – implică o rapidă re-ajustare a întregii structuri educaţional morale a societăţii noastre, fiindcă România este stat membru NATO, cât şi UE.