EUROMANELIST

Cu certitudine, integrarea României în Uniunea Europeană întâmpină multe, multe dificultăţi, începând cu administraţiile statului, legi, morală şi continuând cu emigraţia compatrioţilor în Vest, devenită din ce în ce mai… nedoribilă…De ce am fost primiţi, totuşi, dacă nu eram pregătiţi să devenim o echivalenţă reală a lumii europene? Fundamental, din considerente de strategii politice a mai marilor din Occident, care aveau nevoie de spaţiul geografic al României, şi mult mai puţin de haoticul social al compatrioţilor şi contemporanilor care suntem şi care în esenţa lor sunt doar parţial… europenizabili!!!…

Dar, cum românu’ este şi poet şi cântăreţ şi cu dor de viaţă, el nu disperă prea mult şi plin de imaginaţie, culoare şi temperament el creează… MANELISMUL!… Manelism? Un nou curent artistic? O nouă formă de cultură? O nouă exprimare a matricei străbune străbătând filtrele subconştientului înspre restructurarea izului mioritic? Să nu fim prea pretenţioşi, să nu uzităm exegeze critice, Manelismul nostru e câte ceva din fiecare, adică el este un curent de tonalităţi muzicale împrumutat din… Orient, undeva la limita culturii (cultura, ca şi umanul, sunt foarte greu definibile) şi, mutatis mutandis, Manelismul este şi un nou derivativ din mioriticul nostru; pe stradă, în tren, în autobuze, la TV sau pe mobile, pe casete audio sau video, Manelismul nostru este auzibil, strident, săltăreţ, dinamic şi zgomotos… elevi şi studenţi, mai tineri, mai puţin tineri, aria de simpatizanţi şi “fani” adică “Manelism-fani” este extrem de largă.

Întrebarea care ar urma ar fi de ce asemenea teribilism, asemenea succes exploziv pentru Guţă, Adi et Co.? Sunt mai multe răspunsuri, dar unul dintre ele ar fi că după revoluţia din ’89 nu s-a impus niciun curent de muzică cultă, nici clasic, nici baroc, nici modern, şi în hiatusul existent a ciupercărit masiv… ProtoOrientalismul! O extrem de rapidă translaţie dintre Occident înspre Orient s-a impus pe fondul mai multor sărăciri material-spirituale din naţie şi suntem înlănţuiţi de Manelism-show peste tot şi mult mai puţin de Bach, Mozart sau Puccini… dacă într-o societate nu se impune valoarea, atunci apar surogatele ei, dacă elevii şi studenţii nu deschid o carte în tren sau autobuz atunci ei se conectează la mobilul manelizat, dacă la TV se vorbesc deşerturi de nimicuri şi munţi de stupidităţi, atunci acordeonul, cetera şi ţambalul devin salvatoare, dacă, la modul general, nu avem un curent de mare cultură, atunci apar segmente ale temporalităţilor subculturale, care ne balcanizează tot mai mult, Dez-Occidentalizându-ne!

Dar dacă suntem în Orientalizarea manelistă, de ce nu este titlul de “ORIENTMANELIST” şi nu “EuroManelist”?… fiind de câteva zile în ţară, printre multele trăiri la viu în culorile majoritar gri-cenuşiu, unul din evenimente pe larg comentate în media este… “într-un local de manele din Cluj-Napoca, un europarlamentar român, undeva după două noaptea, nu prea sigur în echilibrul biped, ceva scandal, bodyguards, jăndarii, ceva amenzi”… O primă concluzie, EuroParlamentarul nostru este şi un EuroManelist care, ţinând cont de tinereţea junelui local, nici nu e prea rău… Repet, dacă nu eşti educat în spiritul lui Paganini, Verdi sau Beethoven,atunci X-Vijelie şi Y-Minune sunt preluaţi şi proiectaţi drept corifei modelatori de prezent şi neant… Dar citind mai departe…aşaa… “EuroPar… adică EuroManelistul nostru, este propus chiar pentru funcţia de… purtător de cuvânt al Guvernului”… îmi zic, probabil al unui guvern local, de gaşcă, de cartier, undeva prin periferii, comentând orele târzii, aburite-n licori bachice, şi impulsionate erotic, ceva disco-guvern, sau ceva guvern-manelist... mai ştii, în lumea noastră de crize trăiesc doar paradoxurile, şi aberantismele de tot soiul… Ah Nu!, citesc mai departe…” purtător de cuvânt al guvernului României”… hopaa, deci nu un guvern local, suburban, manelist, ci al unui guvern european, al unei ţări vrând-nevrând Eu-Ro-Pe-Ne!”… deci purtător de cuvânt al unei ţări europene, un manelist, un scandalagiu!… cam tare nuu?… Cuvântul este Logos ne învaţă anticii şi Evanghelia lui Ioan, atunci cum împăcăm “logos” şi “manelism”?… să forţăm genesa unui “logos-manelism” atunci? Vedeţi ce complicaţii apar cu manelismul nostru, ce derivative etimologice, ce re-asocieri de concepte şi pseudo-concepte… Cam bai, nuu?…

…acum vreo doi ani, subsemnatul am lansat un proiect european despre Constituţia Europei, în care am sintetizat modest Civilizaţia Greacă, Imperiul Roman, Creştinismul, Renaşterea, Iluminismul, Lumea Modernă… într-o manieră Euro-Ne-Manelistă!… şi am adresat respectivul studiu şi la mai multe partide din ţară… dar, euro-maneliştii noştri erau probabil ocupaţi cu muzici, dansul buricului, şi batista pe ţambal… Ce lume, ce balamuc, ce măă, ne învaţă doctoru’ ăsta cultură, civilizaţie, el?… aici noi suntem, zii măă!!!… frunzuliţă şi-o lalea măă…