De ce Partidul România Mare?

Am fost întrebat,în repetate rânduri,de ce am ales acest partid şi cum justific „strania logodnă” a spiritului meu mistic şi controversat cu discursul laic,uneori aproape vulgar,ludic,batjocoritor,defăimător şi,mai ales,cum se împacă virtuţile Cereşti cu ambiţiile politice.

Aveam mai multe răspunsuri în acest sens şi mai multe idei care să facă lumină în aparatele de gândit ale celor ce vor să măsoare adâncimea mării cu unelte de mestecat în rântaş.La fel,ca aceste linguri de lemn cu care vă savuraţi tocăniţele,vă sunt şi cuvintele cu care chinuiţi limba română,iar ingredientele,pârlite la focul mic al veleităţilor dumneavoastră filozofice,nu sunt decât nişte legume de import,ca,altminteri,toate halelile voastre materiale şi spirituale cu care vă amăgiţi glanda hulpavă!

Drept răspuns,potrivit cu măsurile la care domniile voastre aveţi acces,am să folosesc, „spre desfătarea tuturor celor inhibaţi”, „Spaţiul Mioritic” al acestui patriarh al spiritului românesc,inegalabilul Lucian Blaga pe care vi-l recomand,cu nerăbdarea unui copil care vrea să-şi împartă părinţii cu cei ce nu i-au cunoscut niciodată şi care n-au trăit nicicând bucuria întoarcerii la cele sfinte.

Lucian Blaga a trasat conturul unui Eden pe care,într-un moment de geniu,l-a numit „Spaţiu Mioritic ”,negreşit cu gândul la „Păstorul Cel Bun” cu care vorbea o limbă străină multora dintre noi.Unora le este bine cunoscută,dar refuză să o mai vorbească,s-o mai asculte,pentru că „nu se mai potriveşte momentului şi nici nevoilor acestui neam.Altminteri,putem fi acuzaţi de naţionalism,de fanatism şi,Doamne Sfinte,de extremism!”

Mai există însă,un spaţiu pe care Blaga,deşi n-a încetat să vorbească despre el,nu l-a numit nicicum.În acest spaţiu lucrurile migrează,la fel ca şi fiinţele,după nişte Legi care nu răspund la nici o întrebare dintre cele pe care vă pricepeţi domniile voastre să le puneţi.L-am numit „Spaţiu Egiferic”,spre bucuria tuturor moaşelor lingvistice,că s-a mai născut un cuvânt în limba română.Ei bine,mă declar mulţumit că nici măcar „paşapoartele biometrice” nu au putere să vă satisfacă moftul lasciv şi pipernicitele dumneavoastră curiozităţi metafizice!Spaţiul egiferic este,şi va rămâne.pentru voi inaccesibil!

Vă asigur,dragi semeni,că nu am ambiţii politice,ci mult mai mari,atât de mari încât nici măcar nu le mai pot numi ambiţii,şi nici nu le pot descrie în termeni compatibili cu nivelul dumneavoastră de percepţie.

Accesul în spaţiul acesta, pe care l-am numit egiferic,se capătă printr-un mod superior de vieţuire,potrivit unor rigori pe care viaţa socială,din nefericire,nu vi le poate oferi şi,spre marea mea mâhnire,nici viaţa monahală nu vi le poate da.Doar fiorul artistic,în mod izolat şi efemer,îngână,ca un copil părăsit,vocea arsă de sete a Celui ce ne cheamă Acasă.

Am ales Partidul România Mare mai întâi pentru că sângera,pentru că plângea,pentru că nu mai avea cu ce să-şi hrănească pruncii,pentru că a fost vândut pe arginţi şi făcut rob tristeţii,pentru că semăna atât de mult cu România!

Partidul România Mare a petrecut Crăciunul în durere,în lacrimi şi umilinţă,pentru vina de a-şi fi iubit Ţara,pentru că urăşte nedreptatea,minciuna,demagogia,hoţia şi impostura,pentru că se teme de Dumnezeu şi vrea să facă dreptate!

Dacă iubiţi Dreptatea şi Ţara în care trăiţi,vă va fi uşor să înţelegeţi de ce veghez,la focul mic al speranţei,destinul acestui partid.P.R.M este speranţa mea şi speranţa noastră,a românilor de pretutindeni,o altă cale,una mai demnă,una firească şi,vă promit, atâta vreme cât îmi va fi dat să trăiesc,una duhovnicească!De aceea,adresându-mă,de această dată,colegilor mei de partid,vă rog să nu cădeţi în greşeala de a socoti şi dumneavoastră politica „o curvă diplomată” cu care să vă satisfaceţi nevoile fireşti şi cele nefireşti,şi astfel să vă întoarceţi la cei dragi „drob de sare în spinare…”cu sentimentul că v-aţi slujit Ţara,sfârşind prin a vă sluji doar vouă înşivă!În caz contrar,nu sunteţi cu nimic mai buni decât cei ce joacă destinul României la ruleta capitalismului mahmur şi miop,pentru care singurul ideal este aflatul în treabă,ca teorie a formelor fără fond şi ca metodă de lucrat pe la spate…ceva de genul:„Poponari din toate ţările,uniţi-vă!”Cel mai trist ar fi faptul că nu veţi mai avea în mine un prieten şi,vă asigur,că nici Dumnezeu nu vă va mai copleşi cu binecuvântările Lui!!!

Nu aveţi „adversari politici”,ci doar „parteneri aşişderi”,altminteri „O împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui”.Veţi putea vedea,în curând, şi vă veţi cutremura,trăind voi înşivă,grozăvia acestei prăbuşiri…Alegeţi-vă repere straşnice,priviţi-vă umbrele ca pe nişte oglinzi,întrucât imperiul se clatină,iar „cărămizile”,chiar şi cele înjumătăţite sunt bune,nu numai pentru construcţie,ci şi pentru reconstrucţie.

Voi veţi fi „zidarii”,„lucrătorii”,„dregătorii de spărturi”.Aveţi grijă cum „zidiţi”,cum „dregeţi”,altfel toată construcţia voastră va dura mai puţin decât campania electorală!De aceea,priviţi-vă cu respect „adversarii politici”,spijiniţi-i în demersurile lor legate de binele acestui neam,chiar dacă neşansa vă va scoate iarăşi din cursă.Mustraţi „prostănacii”,dar nu doriţi să-i nimiciţi prin răni care nu se mai vindecă,altminteri,ura nu va lipsi niciodată de la mesele de Crăciun!În fond,nu sunt decât fraţii voştri,degetele de la cealaltă mână,fără de care România nu va putea ţine coarnele plugului şi nici scutul când va fi nevoie să-şi apere hotarele.

Nu ajunge că schiopătăm,ca nişte cobai,în borcanele „savanţilor europeni”,care-şi confundă albeaţa de pe ochi cu urechile,după care îşi atârnă creioanele,când nu le ies socotelile şi când nu li se mai rotesc învârtelile?

Tânjim după Basarabia,ca orbul după lumină,atât de mult de nici măcar nu mai ştim cât de puţin ne pasă,şi,nu puţini dintre cei ce-şi fierb nădejdile dincolo de Prut,ne urăsc şi ne blestemă pentru că avem putere şi nu facem nimic pentru ei.

Din păcate,acuzaţiile,care au fost aduse României cu privire la evenimentele de la Chişinău,sunt nefondate,supraestimative şi,în consecinţă,ridicole!Ar fi fost o mare cinste pentru guvernul valah,dacă s-ar fi implicat,măcar la nivel de bârfă,într-o atari grozăvie istorică!Cum poate cineva,care îşi calcă pe şireturi şi se plânge de foale prin Europa,să întărâte dulăul sovietic,nehalit,posac şi rabic pentru care România înseamnă mai puţin decât ispita unui tomberon?

Mă opresc aici,întrucât,dincolo de aceste „negrăite spuse”,rage un leu,pentru care Rusia nu-i decât un loc de dat cu capul…pentru cine-l mai are…

Dumnezeu să binecuvânteze România Mare!

Ioan Pop