Ce nu i se cuvine unui preot!

Citesc în „Răsunetul” din 20.08.2010, articolul „Arheologia fricii” a d-lui „nou greco-catolic” (că în comunism NU era) I.R. Zăgreanu, despre cartea vicarului greco-catolic, Tertulian Langa, de la Cluj: „Trecând pragul tăcerii”, Ed. Galaxia Gutenberg, 2009.

Nu am citi cartea, de aceea mă voi referi la cele scrise de dl. Z. Înainte însă vreau să relatez aici cum l-am cunoscut şi văzut pe T. Langa la TV germană. Era la 28.01.1991. I s-a luat un mic interviu lui şi Anei Blandiana. Ambii au vorbit atât de urât despre România, de-i auzeau şi-i vedeau 80 de milioane de germani şi alte milioane de austrieci, de m-a lăsat total şocată! A.B., între altele, a spus că românii nu au morală. T. Langa a vorbit, cu faţa crispată, cu o ură total nestăpânită împotriva Bisericii Ortodoxe, jignind credinţa ortodoxă, încât niciunui creştin simplu, decum unui preot nu îi putea ieşi din gură ce a spus el! Mi-era ruşine că românii cei doi îi jignesc pe români în străinătate, ceea ce e egal cu o trădare! Despre acest interviu al lor am scris imediat un articol şi l-am trimis în România la diferite ziare intitulat: „Protest” şi a fost publicat în „Dimineaţa”, 5.12.1991 şi de „Mesagerul Transilvan”, 11.12.1991. L-am republicat şi în vol. II din „Prezentă la datorie, dovezi ale faptelor unei românce”, p. 71-72, Ed. G. Coşbuc, Bistriţa, 2000. Poate găsi volumul la Bistriţa dl. Z. să i-l trimită spre informare.

Sunt fiică de preot, care a fost la început greco-catolic, apoi a trecut la ortodocşi şi aşa a murit, după 3 detenţii şi munci silnică la Canal, ceea ce nu i s-a întâmplat vicarului Langa, care a fost şi el în închisoare, dar nu la muncă silnică!

Dl. Z spune că T.L. s-a reîntors acasă din închisoare în 1964, a „reacţionar faţă de noua societate cu „rigiditate” rămânând „necontaminat” de modul de viaţă comunist. Dar NU spune ce a muncit ca să-şi susţină familia, din 1964 până în 1989? A devenit şi el „funcţionar” la statul comunist, cum au procedat alţi foşti preoţi greco-catolici, spre bucuria ateiştilor, şi primind cu total alt tratament, mult mai bun decât al familiilor de preoţi ortodocşi? În plus, T.L. a scris că în închisoare se cuminecau împreună cu deţinuţii ortodocşi şi cei greco-catolici, deci, acolo nu le-a contestat religia! A mai spus că a fost în audienţă la Papa Paul II, care l-a îndemnat să-şi scrie memoriile. Dar oare, Papa acela, care s-a îmbrăţişat cu Patriarhul Ortodox la Bucureşti, nu i-a dat un exemplu minunat de înfrăţire cu Biserica Ortodoxă? Oare ce ar fi zis să-l audă cum a vorbit la TV germană?

Pe vremea când tata, Vasile Tătar, era preot greco-catolic, la Bistriţa era o conlucrare frăţească între cele două biserici româneşti. Era comportare creştină, după învăţătura lui Hristos, care nici pe duşmanii lui nu i-a urât. Nu ar fi cazul ca vicarul Langa să nu se mai laude că a urmat învăţătura lui Hristos? Cine nu l-a auzit ca mine, îl crede „Mielul lui Dumnezeu”! Câtă falsitate!