Suveranul dispreţ al micii burghezii române faţă de prostime

În vreme ce ţări precum Canada, Franţa, Germania şi chiar Statele Unite se declară ieşite pe marginea de sus a gropii numită “criză” sau speră să iasă curând de acolo, naţia română e în plină cădere liberă, neputând deschide paraşutele de atenuare. Pe când alte state, precum Slovacia, Ungaria sau Polonia reuşeau să se împotrivească înrăutăţirii continue a climatului economic nefavorabil, guvernanţii zâmbeau pe motiv că nu ştiu ce e aia criză, până când tsunami-ul ne-a lovit din plin inconştienţa şi ignoranţa, fiind siliţi- nu de mintea noastră, ci de FMI- să luăm măsuri disperate şi care disperă. S-a putut constata din nou că pe lângă incompetenţa managerială în materie de economie există o uimitoare lipsă de maturitate politică şi morală a clasei politice.

Când e sfârşit de lume, gândul unic este la “binele” partidului din care facem parte. Acest “bine” e socotit “bine” nu în aflarea de idei salvatoare pentru ţara care se sufocă, ci dacă am lovit destul în adversar, dacă l-am putut discredita, mânji îndeajuns, socotind că astfel lumea ne va percepe cumva pe noi albi sau măcar ceva mai spălaţi decât adversarul candidat în toamnă. Un Crin, cum este sau ar trebui să fie un politician tânăr ca dl. Crin Antonescu, îşi propunea deunăzi, la Braşov, cal unic de bătaie persoana preşedintelui Băsescu. Aceasta în credinţa că întâi îşi adună laloaltă propriul partid. Nici dl. Geoană şi ceilalţi “catindanţi” nu vădesc alte preocupări, toţi fiind împotriva unuia, iar acest “Unul” fiind împotriva tuturor. Amiralul Rickover spunea că “Oamenii proşti discută despre persoane ( de fapt, bârfesc, “discută”fiind un termen prea elegant - n.n.) Oamenii cu oarece înţelepciune vorbesc despre evenimente, iar cei cu adevărat înţelepţi, vorbesc despre idei”. Aceşti parametri ne arată îndeajuns cât de departe suntem de ceea ce ar trebui să fim politic şi moral.

Şi n-am fi ajuns unde am ajuns dacă pe lângă incompetenţă nu s-ar fi adăugat o pricepere greu de egalat în a risipi banul public sau chiar a-l însuşi în scopuri personale sau partinice. Pe parcursul câtorva ani, am redus vreo cinci ministere şi am înfiinţat câteva pe care le recunoaştem făţiş că sunt inutile. În locul celor “reduse” au apărut 206 Agenţii Guvernamentale stufoase de atâţia salariaţi, cât să încapă toate prieteniile, amantele şi rubedeniile şi ale căror salarii sunt strigătoare la cer. O astfel de Agenţie, cea de…”Strategii Guvernamentale” (!!) a cheltuit numai pentru publicitate 10 milioane de euro. Desigur, cât peşcheş şi câtă plată, astea sunt confidenţiale, fiindcă la ce altceva ar fi bună confidenţialitatea, care aici are necesita alţi termeni-poate penali- de exprimare. Adică, pe lângă liota de consilieri de la preşedinţie până la ultimul om din guvern şi parlament, există zeci şi cu sutele de Agenţii care toacă banul public într-un mod sfidător.

De altfel, corupţia, hoţia au ajuns normă, îmcât investigarea celor mai vizibile malversaţiuni trezeşte mirarea. Cum adică ”hoţii noştri săfie judecaţi de hoţii voştri?” “Cum de vă permiteţi?” Dl. Ioan Rus, din aripa ardeleană şi zice-se…de stânga a PSD-ului, clamează la o reuniune a PSD pentru…ieşireadin criză: ”Renunţaţi la dezbaterile despre perdelele lui Udrea, când eu pierd 70.000 de euro până dimineaţa. Pe cine dintre oamenii de afaceri interesează astfel de dezbateri?” Iată cine o să-ţi ceară ţie, proaspătului devenit şomer, votul la toamnă pentru partidul domniei sale. Căci deşi se socoteşte foarte bogat, e… cerşetor de voturi. Ce barosan micul burghez român de Cluj, îmbogăţit în urma unui prosper comerţ cu maşini second-hand, care sporesc numărul de cruci prin cimitirele ţării! În vremea asta, sărmana prostime visează să poată avea un acoperiş deasupra capului prin iluzia numită “Prima casă”, o pâine pentru copiiii flămânzi sau banii pentru următoarea rată la bănci.

Pleacă vedeta Andrei Gheorghe în Panama (pentru filmări la producţia Kanalului D-“Rătăciţi în Panama”) şi ne consiliază condescendent: “Priviţi criza cu detaşare”.Dar cum să nu priveşti cu detaşare, “musiu”, când ai un cont gras în bancă, serviciu de tela-mela? Cum să nu fi detaşat când guvernul se împrumută la FMI şi peste tot ca să susţină cursul leului, să nu se pulverizeze conturile dumneavoastră şi ale a micii şi cartonatei burghezii române? O burghezie proastă şi fudulă, străină de tot ce înseamnă elementarul bunul simţ şi responsabiltate. Ţinând nişte scuturi de hârtie împotriva destinului, se socotesc bogaţi, fără a şti că sunt “săraci şi orbi şi goi”- precum spune Apocalipsa. Iar când e să să fie scoasă ţara din criză, nu aceştia o scot, ci tot cei mulţi, milioanele de oameni de rând cu suferinţa lor, cu grijile lor, cu lacrimile lor.