Repere istorice și geografice. Personalități marcante ale Școlii Gimnaziale “Dariu Pop’’ Măgura Ilvei

Școala Gimnazială’’Dariu Pop’’Măgura Ilvei și Școala Primară Arșița au fost atestate în anul 1825, conform Monografiei comunei Măgura Ilvei și datelor existente în Arhivele Statului din Municipiul Bistrița.
Dariu Pop (scriitor, compozitor, muzician) merită să fie prețuit așa cum se cuvine, dar mai întâi trebuie să fie cunoscut. În cinstea lui, școala noastră se numește Școala Gimnazială "Dariu Pop’’, Măgura Ilvei.
Dariu Pop, născut în anul 1887, în 16 aprilie,în comuna Măgura Ilvei, județul Bistrița-Năsăud, scrie despre satul său natal, cu Dealul Măgura, ce se ‘’înalță ca o pâine uriașă" așezată în dungă: "Măgura mea este așezată pe malul stâng al râușorului Ilva din ținutul Rodnei. Nu este un sat ca celelalte. Are ceva aparte. Înspre răsărit, cele două Cișeri, cea mare și cea mică, pivotează pe cer două triunghiuri împănate cu cei mai verzi brazi ai regiunii. Printre cele două Cișeri duce drumul spre Arșița ,pe valea Blasnei, care se rostogolește peste pietre, bolovani, iar când ajunge la Săritoare, se aruncă nebună la vale, ajungând sleită de puteri în vălurelele Ilvei. Acolo șade David în casa căruia locuiam noi în sat.’’ În anul 1896, a început clasa I, la Gimnaziul Fundațional Grăniceresc din Năsăud. Aici l-a cunoscut pe viitorul romancier Liviu Rebreanu, mai mare cu o clasă decât el, cu care a legat o prietenie durabilă, pentru o viață.
Copilăria lui s-a consumat în spațiul mirific al Văii Ilvei, un bazinet depresionar intracolinar înalt,sălbatic, umblat parcă numai de zâne, zmei și iele, unde primăvara apare ca un buchet uriaș de flori, o ichebană aranjată de mâna lui Dumnezeu.
Din romanul "Dascălul din Blidari’’, Liviu Rebreanu a preluat personajul "Pascalaul’’ în romanul Ion.
Dariu Pop ne-a transmis, prin activitatea sa, tradițiile și obiceiurile, semn al existenței noastre milenare. Pentru activitatea sa prestigioasă a fost decorat cu una dintre cele mai importante distincții ale țării, "Coroana României’’.
Fiecare așezare, fie ea mare sau mică, nouă sau veche, are legendele sale.
Măgura Ilvei, localitate situată în bazinul Ilvei, ce se află în partea de nord-est a județului Bistrița-Năsăud, are ca vecini,la est Ilva Mare, la sud comuna Leșu, la vest Poiana Ilvei, iar la nord, comuna Rodna.
Locuitorii comunei Măgura Ilvei sunt oameni harnici, gospodari, se ocupă cu creșterea animalelor, lucrează la pădure, pricepuți cioplitori în piatră, păstori de animale și păstrători ai unor obiceiuri și datini din cele mai vechi timpuri ale așezării noastre.
Dintotdeauna, oamenii satului au fost interesați de a cunoaște tainele științei; așa a luat ființă, în anul 1825, la Măgura Ilvei, prima școală confesională, cu un singur învățător (primul fiind Trifon Pleșcan, fără pregătire de specialitate).
Din 1886, funcționează cu doi învățători, dintre care unul era plătit din fondurile comunei.
În anii 1920-1921, școala devine școală de stat, funcționând până în 1926 cu 6 clase, iar după această dată cu 7 clase.
Școala, prin dascălii ei, de-a lungul anilor, a pus mult suflet pentru a ține trează dragostea pentru carte, pentru știință, pentru neam și țară. Așa se explică lupta plină de eroism a românilor din aceste locuri, pe câmpurile de luptă, pentru independență, pentru apărarea gliei străbune.
Documentele vremii consemnează că măgurenii au fost prezenți în toate bătăliile pentru idealurile de libertate.
Dintotdeauna, dascălii școlii noastre au fost legați de oamenii satului, înfruntând lipsurile, nevoile, greutățile, fiind o adevărată lumină în fața sătenilor. Dintre aceștia amintim pe: George Pop, Pavel Hangea, Gavrilă Ruști, Virginia Ball și Ion Moldovan.
Dascălul Ion Moldovan, pe lângă contribuția extrem de valoroasă în procesul de învățămât, prin dăruire deosebită a reușit, în 1934, să pună piatra de temelie a primului Cămin Cultural din comună și printre cele dintâi în ținutul Năsăudului. Cu tot efortul dascălilor vremii și al sătenilor, din cauza condițiilor grele de viață, nu au reușit să-i determine pe toți copiii de vârstă școlară să termine 6 sau 7 clase, astfel că mulți elevi rămân cu 2-4 clase sau analfabeți.
Astfel, în anul școlar 1926-1927, din 122 elevi înscriși în clasele I-VII, nu frecventează școala decât 78, din care numai 55 sunt promovați, adică 45%. În anul școlar 1937-1938, din 162 elevi înscriși, frecventează cursurile 138 elevi, promovând 109, adică 66,9%.
Abia în anul 1961 a absolvit prima promoție cu 7 clase (cu 11 elevi), iar în 1965 prima promoție cu 8 clase (cu 24 elevi, iar apoi, în anul 1971-1972 a absolvit prima promoție cu 10 clase (cu 11 absolvenți).
Dacă ne oprim și asupra bazei materiale, menționăm că abia în 1903 a fost dat în folosință primul local de școală cu trei săli de clasă, o cancelarie pentru învățători și locuință pentru directorul școlii.
După anul 1970, învățământul din școala noastră a crescut calitativ și cantitativ, un număr tot mai mare de elevi au reușit la licee și școli profesionale. Numărul elevilor neșcolarizați a scăzut an de an.
Școala noastră a aniversat, în 1975, 150 de ani de existență.
Zestrea materială s-a îmbogățit odată cu darea în folosință, în 1968, a unui nou local de școală cu 9 săli de clasă, adăugându-i-se în 1982 încă 6 săli.
În anul 2008 au început lucrările de reabilitare și s-au terminat în anul 2015. În anul școlar 2021-2022, școala a fost dotată cu table interactive de ultimă generație și tot ceea ce este necesar pentru desfășurarea unui proces de învățământ de calitate.