PUTEREA SIMBOLURILOR

Trăim într-o lume conexă şi complexă. Informaţiile au acum suporturi tehnice de circulaţie de mare viteză şi pătrund în toate mediile. Libertatea de mişcare a cetăţenilor pune în contact, zilnic, oameni din toate colţurile lumii. Ei fac parte din diferite culturi şi civilizaţii. Oamenii au diferite credinţe, opinii, convingeri şi adoptă atitudini diferite faţă de semeni, lucruri, fapte, întâmplări. În mentalul lor au diferite reprezentări, simboluri şi dau sensuri şi semnificaţii diferite lucrurilor. Pentru ca oamenii să nu producă un climat ostil sau conflictual, au nevoie de cunoaşterea şi înţelegerea celuilalt. Un fapt, gest sau o atitudine neadecvate, pot provoca reacţii individuale, sau de cele mai multe ori, colective cu consecinţe necontrolabile. Aşa a fost de curând gestul unui pastor din SUA care a dat foc în public, unui exemplar din Coran. Gestul a inflamat lumea musulmană şi a determinat acte de violenţă faţă de personalul ONU din Afganistan. Un militar român – Filaret Motco - a căzut victimă la mii de kilometri faţă de locul unde pastorul a aprins simbolul credinţei musulmane şi tot la mii de kilometri faţă de ţara sa. Este o dovadă că fiecare dintre noi avem obligaţia de a ne comporta în aşa fel încât să nu ne punem în primejdie conaţionalii noştri. Popoarele lumii se identifică cu simboluri. Aceste simboluri sunt sacre pentru ele şi trebuie respectate pentru că, astfel, respectăm identitatea lor. Sunt recente câteva cazuri când gesturi individuale au determinat reacţii colective sau statale. Caricaturile unui cetăţean norvegian cu trimitere la Profetul Mahomed, au determinat demonstraţiile a 3.000 de oameni la OSLO şi reacţia diplomatică a lumii musulmane. Dărâmarea unei statui ce reprezenta un soldat rus în Estonia, a lăsat această ţară fără sistemele informatice pentru câteva zile. La noi în ţară au fost discuţii aprinse în legătură cu amplasarea grupului statuar ce reprezenta militarii unguri, duşmanii românilor în Revoluţia de la 1848 din Transilvania. Discuţii aprinse au fost şi în legătură cu amplasarea satuilor Mareşalului ANTONESCU. Denumirile pieţelor şi străzilor au sensuri şi semnificaţii la nivel local şi naţional şi de cele mai multe ori se fac dezbateri publice. Conturul hărţilor şi împărţirea territorial- administrativă, ating mentalul colectiv şi crează sensibilităţi. Statul, prin reprezentanţii săi, trebuie să gestioneze corect simbolurile şi să vegheze la menţinerea unui climat de siguranţă pentru cetăţenii săi. Statul român este acum un stat electoral, cu un orizont temporal îngust, ce nu depăşeşte ciclul alegerilor, care vinde şi cumpără sentimentele, credinţele şi simbolurile. Statul român a uitat că semantizarea spaţiului public este o problemă de identitate naţională

Statul român interzice amplasarea statuilor MAREŞALULUI

ANTONESCU, dar admite amplasarea grupului statuar la Arad şi a lui Albert Vass în Odorheiu - Secuiesc. Admite că pe teritoriul naţional să se plimbe orice câine de pripas şi să facă adunari publice în care să fie atacată Constituţia ROMÂNIEI. Tolerează gesture, ca ale europarlamentarului Tokes, de a jigni ZIUA NAŢIONALĂ a ROMÂNIEI, sau de curând, gestul spânzurării şi aprinderii simbolului Revoluţiei de la 1848 – AVRAM IANCU. Oare n-ar trebui să ne dea nouă, cetăţenilor, de gândit atâta toleranţă ? PÂNĂ CÂND, CATILINA, VEI ABUZA DE RĂBDAREA MEA ?

Iată o întrebare pentru toţi cetăţenii normali. O moştenim de la cetăţenii ROMEI antice.

Col. (rez) Ioan Gaftone