Au dispărut muzele

De pe muntele Helicon sau Parnas, aşa cum spun miturile greceşti, au coborât cele nouă surori, fiicele lui Zeus şi ale Mnemosinei – muzele, conduse de Apollo, poreclit în această calitate MUSAGETUL.
Ele au avut rolul de a convinge şi sfătui pe regi să fie buni şi drepţi, să potolească prin umor discuţiile aprinse şi să aducă pace între oameni, să-i înveselească pe zei cu corul lor condus de însuşi conducătorul lor Apollo, care cânta şi la liră pentru a le ritma dansurile.
Mai bine de 20 de ani cântăreţele au avut reşedinţa la Năsăud, fixându-se pe peretele de est a Instituţiei de Cultură, prin grija pictorului Nechifor Someşan, care a lucrat cu pasiunea, dăruirea şi meticulozitatea ce l-a caracterizat ca o traiectorie a urcuşului nostru spre cultură şi istorie.
Muzele au determinat regii, oamenii în general, să uite de griji şi de necazuri. Primul lor cântec a fost acela în care au preamărit victoria zeilor asupra titanilor, adică triumful ordinei asupra haosului.
Funcţia muzelor este aceea de a patrona artele şi ştiinţa şi de a-i proteja pe cei ce le slujesc, fiecare devenind protectoarea unei ramuri a artei şi ştiinţei, ca de exemplu:
1 - Caliopa – muza poeziei epice, dar care patronează şi filozofia şi retorica;
2 - Clio – muza istoriei, ce comemorează fapte mari, oameni renumiţi, faimă, renume;
3 – Polihimnia – muza lirei, deci a poeziei lirice, cântată cu acompaniament de liră;
4 – Euterpe – muza flautului şi a corurilor tragediei;
5 – Terpsichora – muza poeziei uşoare şi a dansului;
6 – Erato – de la grecescul eros, iubire, muza poeziei de dragoste şi a liricei corale, precum şi a elegiei
7 – Melpomena – muza tragediei
8 – Thalia – patrona comedia
9 – Urania – muza astronomiei, protectoarea celor care se dăruiesc acestei ştiinţe-
Artistul a conceput fiecare muză cu simbolul său în mână. Astfel, Polihimnia cu o liră, Euterpe cu un flaut, Melpomena cu o mască tragică etc., aşa cum au gândit spiritualii greci antici, care erau plini de fantezie, de umor şi de ironie, bineînţeles nu le scapă nici aventurile amoroase, extraconjugale cum este aventura Thaliei cu Apolllo, dând naştere coribanţilor.
Muzele, care la Luvru au un sacrofag statuar, acele simboluri ale artelor şi literelor, ce dau profunzime unor imagini şi stări, au dispărut, rămânând doar amintirea că ne-au singularizat, marcând frumosul din artă şi ştiinţa ce ne ţine pe verticala spiritului.
Ce vom pune în loc?