Preot Vasile Beni: Pilda Semănătorului. Prin cuvânt putem să facem pe cineva să fie bucuros sau îl putem întrista!

O, om!... Ce mari răspunderi ai

         Ai spus o vorbă, vorba ta, / Mergând din gură-n gură,
Va veseli sau va-ntrista, / Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea / De dragoste sau ură….

Scrii un cuvânt,  cuvântul scris / E-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis / Rămâne-n urmă-un drum deschis
Spre Iad sau Paradis / Spre-ocară sau spre slavă…..
 

       Textul Evangheliei: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare”.(Luca 8.5-15)

Dragii noştri credincioşi!

Pentru ca învăţătura pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a dorit să o transmită sufletului nostru, să fie mai uşor de înţeles, deseori a vorbit în scurte pilde sau parabole care se încheie întotdeauna cu o concluzie din care avem de învăţat.

Pilda sau parabola semănătorului este singura pildă explicată de Iisus care este exeget al propriului Său cuvânt sau al propriilor Sale învăţături.

Prin cuvânt ne exprimăm sentimentele, gândurile şi dorinţele noastre, prin cuvânt putem să facem pe cineva să fie bucuros sau îl putem întrista.  Prin cuvânt putem salva un suflet sau putem să-l aruncăm în deznădejde. Cuvântul îi poate apropia pe oameni sau îi poate îndepărta. Cuvântul este puterea prin care noi creăm sau distrugem. Cuvântul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni.

Câteva exemple despre puterea cuvintelor Dumnezeieşti. Prin cuvânt profeţii au menţinut trează credinţa şi au călăuzit omenire la adevăr şi dreptate. Prin cuvânt, Iisus a potolit furtuna, a săvârşit minuni, a întors pe păcătoşi la sfinţenie, de aceea fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe El. Iar cuvântul lui Dumnezeu îl găsim în Sfânta Scriptură care este cartea de căpătâi a fiecărui creştin şi constituţia Bisericii, pe care trebuie să o cunoaştem. Iar în acest sens Fericitul Augustin ne spune că: „Atunci când noi ne rugăm vorbim cu Dumnezeu, iar atunci când citim în Sfânta Scriptură, Dumnezeu este cel care ne vorbeşte nouă”.                                                                                  

a. Saul mergea din Ierusalim spre îndepărtatul Damasc, pentru a-i prinde şi a-i pedepsi pe creştini cu moartea. Pe drum i-a apărut pe neaşteptate o lumină cerească şi a auzit cuvintele: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” (Fapte 9, 4). Cuvintele lui Iisus au schimbat sufletul, inima şi întreaga viaţă a lui Saul. Din cel mai aprig duşman al creştinilor a devenit marele Apostol Pavel.       

b. Iisus Hristos trece pe străzile oraşului şi vede un om, numit Matei, care şedea într-un loc de unde aduna dările poporului. Iisus i-a spus: „Vino după Mine” (Matei 9, 9). Matei a renunţat la serviciul său de vameş, la casa, rudele şi prietenii lui şi a devenit Apostolul lui Hristos.

c. În Betania, un om mort de patru zile se afla în mormânt. Iisus Hristos S-a apropiat de mormânt şi a strigat cu voce puternică: „Lazăre, ieşi afară”(Ioan 11,43). Lazăr cel mort a înviat şi a ieşit afară din mormânt.

d. În ziua Coborârii Duhului Sfânt, Petru a predicat prima dată în viaţa lui Cuvântul lui Dumnezeu şi trei mii de ascultători s-au botezat, au devenit creştini.

În încheiere m-aş opri la versurile frumoase scrise de fratele întru  credinţă, Traian Dorz:

„O, om!... Ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume
- De tot ce spui în scris sau grai,/ De pilda ce la alţii-o dai
Căci ea mereu spre Iad sau Rai/ Pe mulţi o să-i îndrume.

Ce grijă trebuie să pui/ În viaţa ta, în toată
Căci gândul care-l scrii sau spui/S-a dus... şi-n veci nu-l mai aduci
Dar vei culege roada lui/ Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă - vorba ta,/ Mergând din gură-n gură,
Va veseli sau va-ntrista,/ Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea/ De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt - cuvântul scris/ E-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis/ Rămâne-n urmă-un drum deschis
Înspre Infern sau Paradis/ Spre-ocară sau spre slavă.

O, nu uita!... Fii credincios/ Cu grijă şi cu teamă!
- Să laşi în urmă luminos/ Un grai, un gând, un drum frumos!
Căci pentru toate ne-ndoios/ Odată vei da seamă!”

Pr. Vasile Beni