Poeme cu vedere la Sighet

târg

pe râu curge ultima

zăpadă topită în munţi...

podul are câteva scânduri lipsă

şi oamenii se ţin unii de alţii...

târgul începe din marginea drumului

unde se şi termină...

biserică de lemn

un sat din biserici de lemn

numai biserici

şi nicio casă...

aici oamenii locuiesc în altare

vecinii stau de vorbă la lumânare...

la fiecare poartă e

parcă

un sfânt...

fum

primul şi ultimul foc

în rest numai fum...

poeţii se caută prin anotimpuri

ca pe liste rămase deschise...

muzeu

atâtea muzee mici

până la un muzeu mare

unde nu-i obligatoriu să ajungi

dintr-o gară, dintr-un tramvai,

e suficient un fir de istorie

şi

uneori

viaţa noastră

nu e decât, ca un fir de iarbă,

muzeu...

contur

pe geamul maşinii

trasez o linie imaginară

încerc să copiez fără hârtie

conturul pădurii triste

şi el să rămână cu mine,

semn al ieşirii din iarnă...

ape tulburate

apele trupului meu

tulbură apele pământului

şi apele pământului

tulbură apele trupului meu

care caută

apele trupului tău...

disperare

copacii trebuie curăţaţi

altfel s-ar împânzi

cerul

cu prea multe

vene

care ar fi mai greu

de tăiat...

memorial

un pas, doi paşi,

aud în spatele meu paşi...

eu înainte, tu înapoi,

în celulă - nimeni

să vină cineva, să ne deschidă!

plângem şi tăcem

e grea pedeapsa

ce-au trăit-o alţii

şi nu poţi face nimic

nu poţi lua nimic...