Nick Kazan: Deșteaptă-te Române (Requiem)

Deşteaptă-te, române, din lenevia minții,
În care te-îmbrânciră naționaliști mârlani!
Acum ori niciodată găsește-ți aliații,
Cu care să-n învingi pe cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să ne schimbăm la față
Să dovedim că-n țară curg râuri cu ape de cristal,
Că ale noastre plaiuri curate-s pe-ntreaga suprafață
Și-n ecologizare triumfători noi suntem, din munte pân aval!

Înalţă-ţi tu privirea şi caută pe cei vrednici,
Și rostul neamuluisă-nfăptuim cu sutele de mii;
Un glas ei doar aşteaptă şi sar la treabă rodnici,
Bărbați, băieți și fete, tineri, din munţi şi din câmpii!

Privește, Europă civilizată, care ne ști condiția,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu ale noastre braţe, ne dovedim ambiția,
"Viaţă-n curățenie este, ori rușine! " strigă toţi.

Pe voi vă șubreziră a ignoranței răutate
O oarbă dictatură, la Dunăre, ba și-n Carpaţi!
Dar noi, acum scăpați la dreapta libertate,
Vom făurii democrația ca cei mai buni din fraţi!

O mamă văduvită România a fost, de mult,
Și-acum pretinde de la fii și fice mână d-ajutori,
Şi blastămă pe cei care ne-aduseră tumult,
În astfel de pericol ne azvârliră cei răufăcători!

De drept să piară, de frică şi rușine,
Oricare-ar fi motivul sabotării de neam,
Când patria sau mama, plină de prospețime,
Va cere să vă scăpați de vraiște, bairam!

N-ajunse pestilența care din Răsărit tot vine,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră mișelia în genele străbune,
Dar martor e rațiunea că noi nu o primim!

N-ajunse despotismul habotnic în orbie,
A căruia povară de secole-l purtăm ;
Acum se ceartă liderii, în oarba lor trufie,
Să ne distrugă neamul; în spate nu mai dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i murdară
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, voi ascultați acum; Nu mai prostiți poporul!
Deviza-i libertate, democrația așezământ.
Acum ori niciodată, să ne clădim viitorul,
Cu libera Europă să unim vechïul nost' pământ!