MOTIVAŢIE ASUPRA REALIZĂRII UNEI LUCRĂRI DESPRE SPIRITUALITATEA RURALĂ

Lumea satului cuprinde două dimensiuni; prima este spaţială, cu locuri pe care le-am străbătut cu emoţie în timpul copilăriei sau pe care le mai străbatem şi astăzi. Cealaltă dimensiune transcedentală dincolo de cotidian, e bucata de lume pe care o purtăm în suflet, oriunde ne-am afla, e spaţiul în care ne refugiem, măcar imaginativ, în momentele în care greutăţile zilnice ne copleşesc. Aici se cuprinde biserica şi harul divin, casa dinainte şi farmecul interzis al unui spaţiu misterios, care ni se relevă în faţa ochilor minţii cu sfiiciunea inocentă a timpului îndepărtat, e lumea care oferă modele comportamentale, modalitatea de regăsire a sinelui, caracterul cutumiar, care impune păstrarea unei verticalităţi neştirbite.

În discursul rostit la Academia Română, Liviu Rebreanu spunea că ,,Ţăranul e începutul şi sfârşitul” şi pe bună dreptate, deoarece între ţăran şi lumea din jurul lui este o legătură indestructibilă, el e legat organic de lumea care l-a creat şi care-i oferă totul. Chiar dacă a cunoscut lumea secvenţial, o gândeşte numai în ansamblul ei, în ierarhizările sale incluzându-se cele mai neînsemnate aspecte ale universului. În sat, viaţa curge mai lin, mai paşnic, de aceea ţăranul ştie să-şi trăiască atât bucuriile, cât şi tristeţile cu multă cumpătare. Înainte de a începe orice lucru, el priveşte spre cer, spre Dumnezeu, de unde îşi preia informaţiile şi spre care adresează o rugăciune, de cele mai multe ori tăcută, cu sfiiciune, dar cu încredere. Acea privire spre cer îi dă alura unui stăpân. Este o imagine care-i conferă superioritate, înţelepciune, încredere în sine şi în cei din jurul său, astfel, ţăranul poate fi numit personaj paradigmatic. Ceea ce devine surprinzător e faptul că ţăranul cunoaşte gesturile, obiectele, cuvintele potrivite fiecărui moment al vieţii şi această precizie este dată de cunoaşterea de sine şi de cei cu care convieţuieşte, pe care ştie să-i încurajeze sau să le fie alături. Cunoaşte dimensiunea timpului de a cărui veşnicie este convins. De altfel, el împarte timpul între viaţă şi moarte; pe prima o trăieşte, iar în ultima crede. Orice ar avea de săvârşit, fie arat, fie ţesut sau creşterea pruncilor, el, ţăranul sau ea, ţăranca, le percep pe toate ca pe o activitate sacră. Această atitudine în faţa vieţii ne creează sentimentul că ţăranul e cu adevărat stăpânul lucrurilor cărora le-a dat nume, creându-şi un microcosmos în care el este centrul, axis mundi, pe care se sprijină totul, fiind capabil să trăiască în Marele Timp, în care cronologia îşi pierde valenţele.

Lucrarea " Ipostaze existenţiale în lumea satului tradiţional", ce va apărea, în curând, la Editura Karuna, este o încununare a eforturilor de veacuri ale oamenilor trăitori în Lumea satului, care ştiu să îşi păstreze tradiţiile şi credinţa, care pot, astfel, să privească spre viitor, fără vreun sentiment de angoasă, deoarece sunt bine ancoraţi în trecut. Astfel, în acest volum sunt surprinse delalii monografice despre satele şi comunele judeţului sau ale ţării, subliniindu-se portretul riguros al ţăranului de pretutindeni. Sunt integrate zonele etnografice din regiunile Moldovei (Neamţ), Banatului (Timişoara), Oltului (Slatina) sau de peste hotarele ţării (aspecte monografice ale satelor din Rusia). Sunt prezentate obiceiuri agrare, dar şi ,,rituri de trecere” aşa cum numeşte A.W.Gennep lucrarea care se referă la momentele importante ale existenţei umane: naşterea, căsătoria, moartea, în toate ipostazele lor. Sunt descrise ritualuri solstiţiare, pentru a se evidenţia vechimea populaţiei pe aceste meleaguri. Se aduce în discuţie problema globalizării, tratată îndeaproape sau amintită constatativ de către autorii care transpun eseistic dorul de satul natal, conturând imaginea unor locuri devenite legendare. De asemenea, sunt surprinse ipostaze care prezintă cele patru mituri fundamentale ale poporului român, mitul jertfei pentru creaţie, al existenţei pastorale, al etnogenezei poporului român şi mitul erotic.

Diversitatea tematică a materialelor este dată şi de preocupările şi specializările variate ale autorilor. Se întâlnesc evocări ale copilăriei, cu alergări imaginare spre un univers ideal sau idealizat de trecerea timpului. Autorii compun / recompun cu sfiiciune imaginea satului tradiţional, din dorinţa de a respecta întocmai întregul satului ca parte din această lume (pars pro toto) şi se creează articulaţii semantice, pentru cititorii iniţiaţi, iar pentru cei care cunosc mai puţin cultura populară se oferă o justificare asupra existenţei rurale. Toţi autorii expun în registru solemn importanţa transmiterii obiceiurilor şi au o nuanţă de regret, în suflet, care o subliniază în paginile acestei lucrări. Este vorba de ,,satul care pleacă”, care dispare treptat şi se îndreaptă în ,,satul de sub sat”, aşa cum este numit metaforic, în paginile acestei lucrări, locul de odihnă a sufletului.

Din această perspectivă, dorim să mulţumim tuturor autorilor care au elaborat şi au transmis materialele, cu ajutorul cărora am realizat acest volum colectiv, pentru că fiecare a înţeles că în acest mod lumea satului nu se va stinge odată cu ultima pâlpâire a candelei care arde în casele ţăranilor noştri, iar tinerii vor avea posibilitatea de a cunoaşte, măcar fragmentat, ceea ce s-a petrecut pe vremea când trăiau moşii şi strămoşii lor.

Acest volum reprezintă finalitatea proiectului ,,Vreau să evouluez... daţi-mi cultura!”, derulat pe parcursul a trei ani la Colegiul Naţional ,,Andrei Mureşanu” Bistriţa, în parteneriat cu Universitatea Babeş- Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română – etnologie, Forumul Democrat German Bistriţa, Colegiul Naţional ,,Liviu Rebreanu” Bistriţa, Casa Corpului Didactic Bistriţa, Liceul de muzică Bistriţa, Asociaţia Profesorilor de Istorie, filiala Bistriţa- Năsăud, Protopopiatul Ortodox Bistriţa, Cotidianul Răsunetul, Editura Karuna, Asociaţa ,,Argument”, Centrul Judeţean pentru Cultură, Bistriţa- Năsăud, Opera Cluj- Napoca.

Adresăm mulţumiri deosebite partenerilor şi colaboratorilor, fără de care această antologie nu s-ar fi putut realiza.

Aşadar, lucrarea de faţă relevă ceea ce exprimă sintagma rostită de un ţăran, cu naturaleţe şi convingere molipsitoare: ,,Lume a fost cât a fost lumea şi va fi cât va fi lumea!”

Coordonator,

prof. Doina Macarie