ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUI

Mirela Parker: Să transformăm oraşele în grădini

Ziua Mondială a Mediului – 5 Iunie – instituită în 1972 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite pentru celebrarea Conferinței “Ecologia Umană” de la Stockholm și reprezintă elementul cel mai important al Programului Ecologic al Națiunilor Unite (UNEP). Ea se înscrie în efortul comun de a promova dezvoltarea durabilă a orașelor, de a contribui la promovarea principiilor ecologice și dezvoltării durabile a vieții umane în centrele urbane în scopul asigurării unui viitor prosper și sigur din punct de vedere ecologic.
Tot ceea ce se întimplă legat de această zi specială pentru noi și mediu, se înscrie în efortul comun de transmitere către generațiile viitoare a unui mediu curat și sănătos, cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economică, ecologică și socială, constituind un exemplu activ de colaborare între autoritățile administrației publice centrale și locale și societatea civilă.
Spațiile verzi din orașe, grădinile și parcurile sunt adevărate refugii pentru mulți dintre noi iar resângerea spaţiilor verzi accentuează puternic riscurile ecologice urbane şi are un impact negativ imediat asupra calităţii vieţii şi stării de sănătate a populaţiei. De aceea, în ultima vreme, lumea luptă sub diverse forme pentru crearea de noi spaţii verzi, în special în zonele urbane cele mai aglomerate.
Spre deosebire de alte ţări europene, România are o situaţie net deficitară privind suprafaţa medie a spaţiului verde pe locuitor, dacă avem în vedere că norma OMS este de 50 mp/locuitor, iar standardul Uniunii Europene este de 26 mp/locuitor. În aceste condiţii, populaţia multor oraşe din ţara noastră nu dispune, în prezent, de necesarul minim de spaţii verzi (Bucureştiul deţine doar o suprafaţă medie de 9,67 mp/locuitor).
Percepţia cvasigenerală asupra virtualelor riscuri ce decurg din degradarea ireversibilă a ecosistemului planetar prin procesul de urbanizare, a alimentat continuu în ultimele două–trei decenii, febra ecotivităţii (conceptul de ecotivitate se referă la orice activitate ce promovează conservarea şi sustenabilitatea ecosistemului şi biodiversităţii).
Oamenii de afaceri inteligenți ai lumii moderne, au sesizat şi valorificat această disponibilitate psihologică a omului de a-şi trăi viaţa cât mai aproape de natură. Prin crearea unor oferte de ecoturism sau turism exotic, prin promovarea unor produse ecologice obţinute prin agricultura organică, prin promovarea unor stiluri de viaţă simple, integrate în natură, aceştia au iniţiat un trend ecologic ce tinde să devină tot mai consistent, vizând, deopotrivă, modernizarea infrastructurii aşezărilor umane, iniţierea unor sisteme inteligente de producere şi conservare a energiei, menţinerea parametrilor naturali ai apei şi aerului, recuperarea solurilor degradate ş.a.
Restrângerea spaţiilor verzi accentuează masiv riscurile ecologice urbane, având un impact negativ imediat asupra viabilităţii şi sustenabilităţii acestora, asupra calităţii vieţii şi stării de sănătate a populaţiei. Deja, de mai multe decenii, creşterea densităţii locuitorilor din zonele urbane produce o „foame” crescândă de spaţiu. În paralel cu evoluţia teritorială tentaculară a marilor oraşe, s-au modificat structura, arhitectura şi design-ul urbanistic, de cele mai multe ori, în detrimentul spaţiilor verzi.
De aceea, în ultima vreme, numeroşi agenţi sociali se implică în ofensiva creşterii, prin diverse mijloace, a suprafeţelor verzi urbane, în foarte multe ţări ale lumii. Este vorba despre aşa-numita gherilă verde, ce constă în crearea de spaţii verzi cât mai largi şi cât mai numeroase, în special în zonele urbane cele mai aglomerate (avem numeroase exemple în Japonia, Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Canada, Libia ş.a.).
Conceptul de gherilă verde (guerrilla gardening) a fost lansat de Liz Christy împreună cu grupul său Green Guerrilla, în anul 1973, prin iniţiativa de a transforma, într-o adevărată grădină, o zonă întinsă din Bowery Houston – New York. Grupul respectiv a reuşit să facă de nerecunoscut un uriaş teren viran din oraş, transformându-l într-o splendidă grădină, pe bază de voluntariat.
Conceptul de guerilă verde mai are şi semnificaţia transformării unor spaţii abandonate, aflate în proprietate incertă ori aflate în litigiu, în spaţii verzi, adesea chiar fără permisiunea eventualilor proprietari. O asemenea practică este mult mai larg răspândită şi mult mai veche decât s-ar putea crede (ex. în New York).
Subiectul acesta nu este lipsit de relevanţă nici în cazul României. Dar a pune problemele în termeni similari pentru o ţară ca România poate părea şocant, cel puţin la prima vedere. Totuşi, nici măcar românii (larg recunos-cuţi pentru toleranţa lor proverbială) nu pot ignora la nesfârşit faptul că, în oraşele lor, pot fi întâlnite numeroase spaţii intravilane, de diverse mărimi, abandonate (aflate în litigiu sau în proprietatea nu se ştie cui), nu rareori având rolul de depozit pentru gunoaie. Asta fără a mai aminti fenomenele clasice pentru agricultura românească de după anul 1989, când întinse suprafeţe agricole sau despădurite, au rămas neutilizate şi necultivate ani la rând.
Beneficiile oferite de spațiile verzi sunt extrem de diverse și vorbim în primul rînd de beneficii de natură ecologică (din perspectivă ecologică, spaţiile verzi urbane sunt un adevărat moderator al im-pactului activităţilor umane asupra mediului înconjurător). Atunci când sunt şi naturale, au rolul de a păstra şi perpe-tuavegetaţia naturală autohtonă din zonele în care sunt situate oraşele, prin furnizarea şi conservarea habitatelor pentru difer- ite specii, ce pot avea, uneori, o diversitate mai mare decât în habitatele rurale.
Vorbim de asemnea de beneficii de natură socială întrucît contribuie la creşterea incluziunii sociale, prin crearea de oportunităţi pentru ca persoanele de toate vârstele să interacţioneze atât prin contact social informal, cât şi prin participarea la evenimentele comunităţii.
Impactul pozitiv al spaţiilor verzi se extinde şi în sfera activării vieţii economice a oraşelor. Un mediu plăcut ajută întotdeauna la crearea unei imagini favorabile asupra centrelor urbane şi, prin aceasta, poate spori atractivitatea pentru investiţii şi pentru oferta de noi locuri de muncă oținînd în acest fel beneficii economice.
Da, spațiile verzi sunt dătoare de viață, întrețin viața, încîntă inimile și ochii, dau speranțe.

Soc. Mirela Parker, Compartimentul de Educatie si Promovarea Sanatatii al DSP BN

Comentarii

06/06/14 19:07
ECOLOGISTUL

Doamna PARKER. Sunteti la compartimentul Educatie. Ce va impiedica sa il educati pe primarul cret care nu are bunul simt si nici vointa si respectul pt. arborii din orasul nostru. Recent primarul a afirmat ca va intra la sfarsitul anului cu drujba drastic in coroana arborilor de pe singurul bulevard neatins de tampeniile lui. Este b-dul independentei care mai aminteste ce arbori frumosi avea acest oras. De frica vanturilor este o prostie sa mutilezi arbori, stirbind din rolul decorativ oferit de ei. Mai mult decat atat peste tot in tara primarii incalca cu rea credinta legea 24 a spatiilor verzi care spune clar ca la arborii de aliniament este interzisa interventia brutala in coronament.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5