Meditaţii şi reflecţii

Năsăudul a întinerit găzduind după 59 de ani, la 25 iunie 2011, o promoţie de dascăli stăpâni pe sine, respectaţi de toţi, prin iscusinţa şi virtutea lor, încrezători în motivaţia şi dispoziţia pentru reflecţii.

Elevii normalişti de ieri au readus în prim plan pe ilustrul lor profesor de limba şi literatura română Octavian Ruleanu, care le-a cultivat interesul pentru lectură, care recent a fost comemorat la împlinirea unui secol de la naştere.

Normaliştii năsăudeni au intrat cu sfială în sala de clasă, aşezându-se la locurile lor. În banca a treia de la geam am remarcat pe Sever şi Doina Ursa, un cuplu model ce s-a înfiripat chiar aici, într-un mediu adecvat pentru continuitate – trecut, prezent, viitor. Ei recunosc că multe din recomandările şi sugestiile preţioase ale dascălilor lor au devenit puncte de sprijin pentru viaţă, spre binele comunităţii în care au trăit şi muncit.

Elevii de ieri şi totodată dascălii de ieri: Avram Gavril cu soţia Paraschiva, Dumitru Maria Anuţa, Leonte Maria, Moldovan Ion cu soţia, Neagoş Dumitru, Nicolae Sabina Anuţă, Purcelean Livia, Sângeorzan Aristina, Scridon Ioana, Sângeorzan Ursa Doina şi Ursa Sever, au fost luptători iscusiţi pentru schimbare, renunţând la prejudecăţi şi stereotipii, prin modernizarea treptată a atitudinilor, promovând în şcolile şi satele pe unde au slujit valorile de bază obligatorii pentru fiecare membru al comunităţii – adevărul, binele, frumosul, demnitatea, toleranţa, responsabilitatea şi colaborare.

Fiecare elev prezent la întâlnire şi-a conturat în timp personalitatea, împlinindu-şi menirea pe care şi-au asumat-o, aceea de educator, de formator de suflete, de personalităţi, într-un cuvânt de OAMENI ce-i recompensăm prin aprecierile noastre laudative.

Amintirile tinereţii le-a creat o stare tonică şi un standard de sănătate psihomentală cu adânci repere la pedagogia modernă ce se raportează la destin, la semeni, la sine şi la comunitate. Apreciem curajul lor de a acţiona, de a se angaja, de a participa şi de a influenţa.

Puţini oameni ştiu să fie bătrâni, ceea ce e trist în viaţa lor (aşa cum spunea Al. Dumas) e nu faptul că suntem bătrâni, ci că nu mai suntem tineri.

Responsabilii clasei, Sever şi Gavril, şi-au intrat din nou în atribuţii cu tactul şi înţelepciunea lor de a in fluenţa, de a comunica şi de a susţine controverse în mod civilizat.

Întâlnirea de sâmbătă, 25 iunie 2011, este doar un preambul la întâlnirea cu numărul 60 de la anul viitor, 2012, ce va constitui un nou izvor de bucurie şi o dovadă că omul este util toată viaţa, un temei a încrederii şi un mod de a-şi demonstra capacităţile.

Performanţele creatoare ale acestor dascăli sunt recunoscute şi justifică prestigiul lor social, ca de exemplu cei doi măiereni se implică zi de zi în buna dotare a muzeului „Rebreanu” şi a revistei „Cuibul visurilor”, ce mobilizează forţele locale pentru reuşita actelor de cultură cu capacitatea de a comunica şi de a stabili relaţii cu sătenii, cu colegii, fiind şi membri activi ai Astrei.

Îmi iau ochii de pe carneţelul meu şi îmi plimb privirile împrejur. Toţi au avut dorinţa de a povesti, de a reda ceva din noianul de întâmplări omeneşti.