MACOVEI SUCILEA, ÎNTRE PACIFIC ŞI VALEA BÂRGĂULUI

Macovei Sucilea a fost un fiu al Bârgăului, născut la Mijloceni în 4 aprilie 1946, dar care ne-a părăsit în 24 iunie 2010, în ziua de Sânziene, pe malul Pacificului, departe de locul natal. Este un exemplu de om curajos, care şi-a croit singur drumul printr-o viaţă aspră, plină de emoţii, trăită între două continente, Europa şi America de Nord.

Cu toate că l-am ştiut încă din copilărie, dar numai din vedere, fără a sta de vorbă cu el, i-am observat activitatea şi l-am apreciat foarte mult pentru curajul său deosebit şi pentru viaţa sa plină de nebănuite întâmplări, care, desigur ar putea fi subiectul unui adevărat roman. L-am considerat că va rămâne un bârgăuan de valoare care a vrut să realizeze multe în viaţă, reuşind să lase imortante urme. Mă refer în primul rând la frumoasa şi impunătoarea sa casă, apărută prin sudoarea multor ani de muncă pe taxiurile şi camionele americane, pe care a reuşit să o construiască la Mijloceni, pe terasa de lângă pârâul Sărata, un adevărat Dallas al Văii Bârgăului, care va rămâne, cu siguranţă, un simbol al său, în viitor. Ar fi vrut să construiască o cetate, sau un castel în Carpaţi, dar totuşi a reuşit să realizeze ceva durabil. Mulţi trec prin viaţă fără să lase urme care să dăinuie, dar pe cei care se străduiesc să realizeze ceva, nimeni nu-i va uita.

Macovei Sucilea a fost condus pe ultimul său drum, după slujba oficiată de preoţii Dumitru Halas din Tureac şi Mihai Moldovan din Mijloceni, la ultimul său popas în casa sa, de către urmaşi, rude, vecini, consăteni şi prieteni ai săi, iar cenuşa lui, adusă de la San Francisco la Bârgău, a fost depusă pe vatra strămoşească, alături de mormintele înaintaşilor săi.

A căzut încă un brad, crescut pe Valea Bârgăului şi udat în apele Pacificului, dar el va rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut şi l-au preţuit.