Democraţie cu satârul

O veche zicală românească grăieşte că, dacă te bagi în tărâţe, nişte patrupede cu rât gros, a căror plăcere maximă este să se tăvălească în glod, te halesc cu fulgi cu tot, de parcă nici n-ai fi fost pe aceste bistriţo-năsăudene plaiuri. Ei, bine, deşi sunt niţeluş păţită, adică am simţit pe pielea mea arsura dulcei răzbunări, declar pe propria-mi răspundere că nu m-am învăţat minte şi nici nu-s şanse să mă învăţ vreodată, după ce o viaţă am arat hectare de hârtie semănând cuvintele, care-mi exprimau gândul.

Conceptul de “democraţie cu satârul” după părerea mea a fost în premieră promovat şi pus la punct în toate detaliile pe meleagurile judeţului nostru.

Experimentat, după câte se pare, câţiva ani de o altă formaţiune politică ajunsă pe la noi în fruntea bucatelor, conceptul cu pricina i-a încântat atât de mult pe promotorii lui încât, după ce l-au pus în aplicare, s-au declarat aşi în ale politichiei româneşti, recomandându-l cu toată convingerea, privind utilitatea lui, forurilor europene şi celor mondiale.

Anul 2009 a debutat cu o mare gâlceavă la nivel judeţean. Pur şi simplu, Consiliul Judeţean nu se putea întruni spre a lua niscaiva hotărâri absolut necesare bunului mers al judeţului. Dintr-o pricină sau alta, consilierii s-au lovit “la gioale” şi, în lipsa oricărui arbitru, au blocat orice activitate spre uimirea electoratului, care, nici pe departe, nu i-a trimis pentru aşa ceva să-l reprezinte la nivel local. Îndârjirea a fost atât de mare încât şi o tabără şi cealaltă au uitat pentru ce se află acolo. În loc să se ocupe şi să rezolve problemele judeţului, aleşii şi-au înscenat boicoturi după boicoturi.

În sfârşit, consilierii PD-L au arborat steagul învingătorilor. Reuşiseră să-i lase pe cei vreo 30 de primari ai PSD-ului cu ochii în soare. Puţinii bani pe care i-au avut la dispoziţie au fost repartizaţi scandalos de disproporţionat. În două comune relativ la fel de mari şi cam cu aceleaşi nevoi, primarul PSD a primit 20 de mii de lei, iar cel PD-L – 800 de mii de lei. Şi ca o încununare a unor astfel de inechităţi, municipiului Bistriţa i s-au repartizat 0 lei.

N-aş dori să se creadă că, prin aceste rânduri, sar în apărare PSD-ului. Îmi propun doar să denunţ modul rapace, total nedemocratic în care înţeleg unii politica prin părţile noastre.

În spatele fiecărui primar aparţinând uneia sau alteia din formaţiunile politice se află un electorat. În fapt, abuziva repartiţie de fonduri nu loveşte în primari, ci în interesele comunităţilor locale. Unor treizeci de comune din judeţ plus municipiului Bistriţa li s-a aplicat o pedeapsă severă pentru că electoratul lor a îndrăznit să voteze reprezentanţii unui anumit partid. Dar la nivel local, acolo unde oamenii se cunosc bine între ei, votul este dat celui în care alegătorii au mai multă încredere, indiferent cărei formaţiuni politice ar aparţine. Tocmai pedepsirea acestor alegători este o monstruozitate şi nicidecum “o reparaţie morală” aşa după cum pretindea într-o bâlbă un parlamentar PD-L.

O altă zicală românească zice că răzbunarea e arma prostului. Satârul, prezentat ca armă a democraţiei, cu care se poate tăia orice, inclusiv fonduri vitale pentru dezvoltarea unor localităţi, ţine de preistorie totuşi. Ne vom întreba, până la urmă, din ce grote au ieşit cei care-l agită cu atâta convingere în lumea de azi.