Copilul şi mediul înconjurător

Mediul înconjurător reprezintă o variantă de realizare a procesului de educaţie, cu condiţia ca el să-l stimuleze pe copil, să-I ofere permanent condiţii de învăţare spontană.
Mediul copilului constă în spaţiile pe care el le ocupă, în materialele pe care le poate atinge şi utiliza, în lucrurile pe care le percepe atunci când se uită împrejur. De aceea, este foarte important să gândim ambientul în care trăieşte şi acţionează copilul, pentru a-i putea oferi în permanenţă lucruri interesante şi utile, lucruri în care el să se simtă bine, să se dezvolte şi să gândească creativ.
Alături de educatoare, părinţii sunt parteneri egali în educarea copiilor lor şi de aceea trebuie să conlucreze împreună spre binele lor. Mulţi părinţi însă, furaţi de cotidian ori de grija zilei de mâine, sau dintr-un exces de zel în a-i oferi copilului ceea ce ei nu au avut în copilărie încearcă sa impună copilului un anumit mod de manifestare, să-l ancoreze într-un spaţiu creat şi gândit de ei. Trebuie însă ţinut cont de faptul că fiecare copil este o persoană în formare. El are sentimente, dorinţe, opţiuni, înclinaţii şi opinii. El trebuie respectat pentru ceea ce este, trebuie stimulat şi ajutat să-şi formeze personalitatea, să-şi satisfacă anumite nevoi sociale, fizice şi intelectuale.
Copilul are nevoie de un anumit spaţiu de mişcare, în funcţie de starea lui sufletească. Uneori el doreşte să fie singur, să aibă un colţisor numai al lui în care să se retragă şi să stea liniştit. Acasă este bine să-i oferim camera lui (sau măcar un colţişor, care să fie al lui), la grădiniţă creăm anumite spaţii (delimitate de saltele sau mini fotolii, de perne sau pături aşezate într-un colţ pe podea, de perdeluţe montate împrejurul catedrei), unde copilul se poate retrage când doreşte, avănd sentimentul intimităţii. Alteori, copilul simte nevoia de mişcare, de aceea este bine să-i oferim confortul necesar. Dacă acasă sau în sala de grupă vom amplasa o saltea într-un colţ şi vom lăsa mijlocul încăperii liber, îi vom crea spaţiul de mişcare necesar pentru a-şi consuma energia. Atât în grădiniţă, cât şi în familie, copilul trebuie să aibă la îndemână carţi, ziare, discuri şi casete, jucării şi obiecte pe care să le cunoască şi să le manipuleze fără frica de a le sparge sau strica. Uneori părinţii cumpără jucăriile care sunt mai ieftine; alteori pe cele mai scumpe, dar când le oferă copiilor le atrag foarte serios atenţia ,,să nu le strice”. O astfel de jucărie, care nu spune nimic sau care este inclusă în mediul copilului pe post de bibelou, este un lucru inutil. Mult mai interesant este să-i oferi copilului beţe de diferite dimensiuni, cuburi colorate, bile, diverse cutii, lucruri care să-i stârnească interesul şi curiozitatea.
Pentru a evita rutina şi plictiseala, mediul în care trăieşte copilul, trebuie din când în când reactualizat.
Iar pentru a-i da copilului sentimentul că el este deosebit de important, atât acasă cât şi la grădiniţă, trebuie găsit un loc (un dulăpior, un sertar, o masă sau o cutie), unde acesta să-şi păstreze lucrurile personale şi bineînţeles să-şi aibă scris numele.

Prof. înv. preşcolar: Dumitrean Ana
Școala Gimnazială ,,Vasile Scurtu”- Parva