Victor Ştir: Cronică de taină pentru fluturii arşi

Scriitorul și jurnalistul Zorin Diaconescu a publicat la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu-Lăpuș cartea, Cronică de taină pentru fluturii arși, într-un proiect editorial al Bibliotecii Județene ,,George Coșbuc”  Bistrița-Năsăud. Cartea impresionează de la primă privire, prin coperta realizată de artistul plastic Lucian Dobârtă, trimiţând la meditație în jurul unui ,,bătrân dascăl", aflat în fața unui tom îmbătrânit, mângâiat de adierea statică a unor fluturi, staționând în zbor și îmbogățind atmosfera; în aceeași vreme, gata de călătorie spre tainele altor zări cu condiții de metamorfozare. Prea subtil, mesajul din textul lui Zorin Diaconescu și inspirația lui Lucian Dobârtă citesc condiția timpului și sugerează trecerea și petrecerea unui secol (Saeculum) într-o clipită.

Ardelean zici, latină zici, și Saeculum, în loc de secol, chit că gruparea literară înființată la Dej își merită secolul prin entuziasmul și investiția de suflet pe care le-au făcut toți membrii de început la bursa viitorului artei adevărate și a adevăratei cumpăniri a valorilor.

Despre Radu Săplăcan, critic și poet, vârful de lance al inițiatorilor mișcării scriitoricești Saeculum, s-a scris îndeajuns, și el s-a fixat chiar în sensibilitatea celor care nu au participat la întâlnirile grupării. Impetuozitatea sa, firea rebelă, nonconformistă, insurgentă, aminteșe fațeta cunoscută a personalității revoluționare latino-americane, Che Guevara, un curajos, foarte înzestrat și doldora de promisiuni, în parte chiar împlinite, fireşte, nu în măsură pe care o reclamă exigentul cercetător dr. Luigi Bambulea, concitadinul său mai tânăr. E de imaginat ce energie sufletească va fi pus în mișcare la demararea proiectului Mizeria imaginației care nu a fost să fie.  Ideea fondării mișcării era ca aducând scriitori de calitate la cenaclu cultura veritabilă să difuzeze benefic în rândul comunității, ceea ce însemna un exercițiu de însănătoșire a unui nucleu care, ideal, se putea extinde la scară mare.

Spre deosebire de alte texte care se referă la existența Saeculum, Zorin Diaconescu, posesor al unui instrumentar de expresie amplu, în mai multe registre, atacă tema din perspectiva antropologiei culturale. Nu mai insistă atât de mult asupra prezentării persoanei participanților, ci asupra relațiilor din interiorul grupării, a atmosferei, influenței pe care a gruparea avut-o asupra comunităţii.

Lucru știut, România anilor optzeci ca și celelalte țări ale lagărului socialist, era dominată de după război de presiunea ideologică comunistă, având menirea să mascheze neajunsurile din societate, materiale sau culturale, și să exalte hărnicia cuplului dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu.

Atmosfera din interiorul cenaclului avea ca temelie – câtă exigență, atâta prietenie – exprimată de Radu Săplăcan și era una a normalității; lucrurilor li se spunea pe nume fără tendințe de manipulare și  pornirea trâmbițelor propagandei spre societate cum se proceda în mai toate instituțiile.  

De subliniat, în cenaclu au apărut doi foști ,,bandiți” - Teohar Mihadaș și Nicolae Steinhardt - ,  al căror bun nume a sporit atracția grupului de intectuali interesați de întâmplările literare de la Dej, unde realmente se frământa o înnoire culturală. Producția literară sub aripă ideologică a fost numită de Radu Săplăcan Literatură futilă într-un text serial, publicat de Daniel Drăgan în revista Astra de la Brașov, unde au publicat, la vreme, cronici literare, interviuri etc. Zorin Diaconescu și alți membri ai Saeculum. Cenaclul a devenit ,,periculos” după afluența de participanți din capitală și mai toate zonele țării, după renumele secret, în creștere; după invitația logicianului Anton Dumitriu, autorul celebrei Istorii a logicii, ajunsă de referință mondială, la o întâlnire organizată sub egida UTC, unul dintre dirguitorii locali ai culturii dejene a sesizat că în municipiu se întâlnesc ,,reacționari” de marcă ai orânduirii, un fel de dușmani ai poporului cum ar fi fost numiți cu două-trei decenii mai-nainte; era subînțeles și profesorul Leon Biernbaum care a păcătuit prin publicarea unor studii de logică (traduse în engleză de Zorin Diaconescu) în Notre Dame Journal of Formal Logics din SUA. Alături de Radu Săplăcan și Zorin Diaconescu, de mai sus, îi amintim pe Olimpiu Nușfelean, Aurel Podaru, Cornel Cotuțiu, Gavril Moldovan, Virgil Rațiu, Ioan Pintea, Marcel Lupșe, Luca Onul, Andrei Moldovan, Alxaru Uiuiu, Ion Mureșan, Alexandru Vlad, Vasile Gogea, Gheorghe Crăciun, Ion Stratan, Florin Iaru, Gheorghe Pârja, Radu Țuculescu și  mulți alții.

După gradul de generalitate al legii dialecticii marxiste: prin acumulări cantitative se trece la salturi calitative, ,,aplicabilă”, evident și la Dej, Saeculum nu mai avea zile la confluența celor două Someșuri care nu au putut ,,albi” UTC-ul ,,susținut” de profesorii Dan Mârza și Radu Săplăcan în fața criticii culturnicilor locali. Astfel că, Radu s-a întors la Beclean, în zona de origine a antecesorilor, și l-a convins pe Remus Bob, directorul Bibliotecii Orășenești, să acorde sălaș cenaclului. Noua speranță a început în 1983 cu dezbaterea pe tema despre Structura în poezia contemporană.

Subtilul text (,,experimentul”) al lui Radu Săplăcan despre poezia futilă l-a atins și pe Corneliu Vadim Tudor care urcase scările grației spre cuplul dictatorial. Reacția cenzurii a epuizat și posibilitățile lui Daniel Drăgan de a publica mai departe textele serialului, în subtext, o critică devastatoare a culturii Cântarea României.

,, Organili" de la Beclean, până la un loc cooperante, nu au fost atât de deranjate de prezența ,,bandiților”, cât de a lui Virgil Mazilescu, aflat în atmosfera încinsă de Goma, reflectată în presa europeană; astfel, s-a ajuns la ,,audierile” dinaintea finalului.

            Zorin scrie spre final ,,... nu are niciun sens să supralicitez niște fapte care nu au nevoie de publicitate, care nu au fost niciodată legitimate fiindcă nimeni nu a insistat pentru legitimarea lor... Ce despre doi ani în care te-ai luptat cu morile de vânt?... S-a ales cu o stagiune literară timp de aproape trei ani; cei care au citit textele și contextele au făcut din micul oraș de pe Someș o capitală regională a culturii neoficiale despre care se vorbea discret dar care a contat."

            După acesta și alte câteva pasaje în care Zorin își exprimă tristețea, cu o distanță considerabilă, vaccinat, dacă se poate spune, urmează pagini în care alonja teoretică a autorului se desfășoară până la starea zilelor noastre, când producțiile literare, muzicale etc. concurează, egalează, pe anumite paliere, Cântarea României. Întâietatea uneia sau alteia dintre perioadele de creație la care ne referim este opțional-decidabilă.

Dacă autorul Cronicii... crede și pare să fi luat distanță de vremea gloriei Saeculumului, se iluzionează; Saeculum există și nu există. Dacă îl privește global, cu sensibilitatea fragilizată, îl vede ca pe o minunăție strălucitoare în caseta transparentă în care sta și pisica lui Schroedinger; dacă se dorește ajungerea la Saeculum, rupând pecetea superpoziție, se va găsi ceva trecut de mult, mort. Partea vie este, ca și pisica, în admirația celor ce privesc de la distanță de decenii, în memorie, unde densitatea de probabilitate existențială (de la existență) este maximă.

După pagini întregi, în care Zorin Diaconescu ne-a sugerat că mișcarea a fost o mare miză a normalității, într-o atmosferă care nu se putea reforma în cadrul parametrilor ce o defineau, devine clară despărțirea lui de Saeculum; grație experienței deceniilor ,,post” în care a văzut atâta normalitate și acea insulă de odinioară se diminuează în oceanul... Spirit rațional și ludic, întotdeauna tumultos inspirat, autorul păstrează melancolic taina și devastatorul regret pentru ,,fluturii arși” – o generație pierdută care s-a realizat, însă, cu întârziere, cu o scandaloasă amânare a vremii potrivite. Despărțindu-se de Saeculum, Zorin des ființează Saeculumul  în texte fermecătoare. Este cam felul în care după, ,,reproșuri", Al. Paleologu s-a despărțit de Noica: ,,Adică de loc”. ,,Scandalos” este faptul că după atâta timp, cu eleganță și nemetskaya tochnost, nu din când în când, ci des ființează Saeculum-ul, dându-i ca sânge timp, întărindu-l!