VIAŢA LA 100 DE ANI

Născut la Bistriţa Bârgăului, în 4 aprilie 1910, col. (rez.) Simion Popandron a împlinit, în Duminica Sfintelor Paşti, un secol de viaţă. O viaţă deloc simplă, cu greutăţi şi bucurii, în mare parte zbuciumată, atât prin alegerea carierei militare, prin care a cunoscut vitregiile cauzate de război, fiind prizonier în gulagul sovietic, alături de mulţi alţii care nu s-au mai întors, dar şi prin pierderea tatălui, împuşcat, fără vină, de hortişti, împreună cu alţi şase martiri bârgăuani, pe locul Troiţei Martirilor din Prundu Bârgăului.

Col.(r) Simion Popandron a avut parte şi de bucurii, datorate unei vieţi echilibrate care i-a păstrat sănătatea, de care se bucură şi în prezent. La împlinirea a 100 de ani, arată cu mult mai tânăr, fiind comunicativ şi simţindu-se bine, sub găzduirea Unităţii Medico - Sociale, din fostul spital de la Susenii Bârgăului.

La împlinirea unui secol de viaţă, Simion Popandron a fost sărbătorit de către numeroasa lui familie, atât în duminica Sf. Paşti, la Căminul din Susenii Bârgăului, cât şi a doua zi, în elegantul restaurant „Călimani”, recent renovat şi modernizat de către Titu Popandron, unul dintre mulţii săi nepoţi.

Alături de numeroşii săi urmaşi, fii, nepoţi, strănepoţi şi stră-strănepoţi, care pe lângă profunda lor dragoste şi ataşament au venit, cu mic cu mare, să-l sărbătorească, încărcaţi de cadouri, a fost prezentă şi conducerea Unităţii Medico Sociale din Suseni, reprezentată prin directorul Gavril Bruj, precum şi Primăria comunei Bistriţa Bârgăului, locul de origine al sărbătoritului, reprezentată prin primarul Vasile Laba, care a adus felurite cadouri şi 500 de lei în plic.

Simion Popandron este un demn urmaş al unor vechi familii bârgăuane, Pop şi Andron, străjeri ai aşezărilor de la Poarta Călimanilor, care s-au unit, după cum spun bătrânii, sub numele de Popandron, devenind apoi grăniceri de vază care şi-au apărat nu doar glia strămoşească, cât şi ţinutul de la marginea Carpaţilor. În cariera sa militară, colonelul Popandron a participat şi la război, devenind veteran, dar cea mai grea suferinţă a sa a fost uciderea tatălui de către hortişti, împreună cu alţi şase bârgăuani, la Troiţa Martirilor din Prundu Bârgăului.

Învingător al unui secol de viaţă, deloc uşoară dar bine chibzuită, col. (rez.) Simion Popandron, un bărbat ca bradul, neîncovoiat de soartă, încă vesel, comunicativ şi cu memoria clară, a fost sărbătorit de numeroşii săi urmaşi, bărbaţi care de care mai înalţi şi bine clădiţi, alături de femei şi fete frumoase, cu profesii şi ocupaţii care fac cinste marii familii, alcătuind un arbore viu, ramificat, nu doar în Valea Bârgăului, ci în întreaga ţară. În jurul centagenarului, generaţii întregi, până la cel mai tânăr vlăstar, micuţul Tudor care deşi nu are măcar un an, au trăit o aleasă şi deosebită sărbătoare a vieţii.

Emoţionante momente au fost cele ale despărţirii centagenarului de rudele sale, care plecau spre actualele lor cuiburi din ţară, dar mai ales întâlnirea realizată, deşi la distanţă, cu profesorul Albu Matei, cu doar trei ani mai tânăr, aflat în geamul casei sale. Cei doi vechi prieteni s-au salutat prin ridicări de mână.

Împreună cu Andrei Coşofreţ, din Bistriţa Bârgăului, aflat în al 101-lea an, şi Albu Crăciun de la Brazii Buni, care vrea să-i ajungă din urmă, Albu Matei şi Simion Popandron alcătuiesc un patrulater solid al longevităţii bârgăuane.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5