Unde a rămas aprecierea unui mare poet contemporan: Adrian Păunescu?

Deşi mi-am propus să nu mai public nimic (cauza nu o spun), din când în când, revolta ce o simt constatând cum sunt trataţi unii oameni de valoare care au trăit şi în comunism, la noi, acum, mă îndeamnă să nu tac.

Azi, 28.02.2010,am ascultat din nou minunata emisiune a d-lui Verman la Radio România Actualităţi: „Iarba verde de acasă”. Avea invitat un cântăreţ şi autor de texte poetice, Victor Socaciu, care se formase în cadrul cenaclului „Flacăra”, condus de poetul ADRIAN PĂUNESCU. Dânsul a amintit cum zeci de mii de tineri români participau cu entuziasm la cenaclu şi cum A. Păunescu îi îndruma să cânte şi să scrie calitate, formându-le sufletele de români cu împliniri poetice şi etice, într-o vreme când aproape toţi tăceau… Cum i-a îndrumat să devină oameni de valoare şi de caracter!

Stau şi mă întreb: de ce oare acei ce au făcut bine poporului în comunism în cultură, ca poetul Păunescu, sunt marginalizaţi şi uitaţi acum, mai ales când este vorba de VALORI UMANE ROMÂNEŞTI?

Nu există un regim şi o orientare social-politică cu totul rele, deşi trecerea de la comunism la capitalism îi determină pe mulţi să scoată în evidenţă numai relele din comunism. Vorba lui Churchill e necesară: „dintre două rele, comunismul şi capitalismul, ultima e mai bună”. Deci, până şi acei care au dezvoltat capitalismul în Anglia, sute de ani, nu-l consideră bun, ci mai bun dintre două rele!

Vorbesc nu aşa ca una care apără comunismul, pentru că eu am suferit enorm în comunismul din România: m-am refugiat cu 10 dolari şi un geamantan în Germania, după ce fusesem nedreptăţită, urmărită şi îmbolnăvită la Securitatea din Cluj, deteriorându-mi-se sănătatea. Dar nu pot accepta acest fariseism actual al aprecierii doar acelora care au strigat şi criticat, uneori fără noimă, ceea ce a fost în România. Mă revoltă că un mare poet contemporan, Adrian Păunescu, cel care a făcut mult bine tinerilor români în comunism, este marginalizat, cenaclul lui luat în derâdere, poezia lui nu e cunoscută şi popularizată şi e dat uitării! În timp ce acei ce au dat din gură, uneori corect, alteori incorect despre comunismul din România, susţinuţi în vestul capitalist, au fost MEDALIAŢI, au posturi de TV, sunt mereu în emisiuni etc. Mă refer în primul rând la colaboratorii „Europei libere”, care nu au fost nici obiectivi, nici independenţi, textele lor veneau din SUA şi trebuiau doar traduse. Ştiu sigur, pentru că şi mie mi se propusese în anii ’70 să le fac traduceri… Nu le neg meritele, dar nici nu-i ridic în slăvi, cum se procedează acum. Îi ascultam zilnic la Heidelberg şi nu de puţine ori constatam cu uimire cum săreau peste cal, cum dispărea ataşamentul faţă de poporul, limba şi istoria românilor. Dovadă sunt nenumăratele mele scrisori ce le-am adresat „Europei libere” (cf. volumele Prezentă la datorie, dovezi ale faptelor unei românce, Clusium, 2000).

Urmăriţi, dragi cititori, cum sunt îndrumaţi, mai bine zis neîndrumaţi tinerii români de acum: nu-şi mai iubesc ţara, istoria, poporul şi cultura, ci limba s-a americanizat, discotecile sunt cuiburi de decadenţă, muzica a devenit urlete - preluată din străinătate - totul se bazează pe goana după bani. În capitalism nu există asigurarea locului de muncă, deci, tinerii se bat pentru supravieţuire, iar formarea caracterului şi a sufletului suferă. Biserica se străduieşte, dar nesiguranţa zilei de mâine îi face pe tineri să ceară ori, ori, până şi în dragoste! Nu au învăţat să renunţe, să lupte cinstit, să-şi formeze dragostea de cultura adevărată. Auzi mereu cum se ucid sau se sinucid. Libertatea e folosită de hoţi, de gangsteri, de înşelători şi mincinoşi, iar statul nu are nicio putere asupra influenţei maselor spre bine. Oare de ce nu se găseşte un Adrian Păunescu acum, care să îndrume tinerii spre artă şi valoare? Pentru că NU I SE RECUNOSC MERITELE, iar actualii capitalişti români evită şi să-l pomenească, pentru a nu fi acuzaţi de procomunism. Numai că A. Păunescu NU a fost comunist politic, ci poet care a încurajat dizidenţa, în felul lui, după posibilităţi. Aceasta a subliniat-o azi şi cântăreţul Socaciu. Păunescu a fost poet pentru tinerii mulţi, nu s-a plimbat în străinătate ca Blandiana şi Dinescu - încurajaţi de comunişti - să-şi etaleze calităţile poetice. El a acţionat altruist, nu egoist. Şi, totuşi, conducerea României l-a uitat! Nu ar fi cazul ca opera lui Păunescu să fie editată, răspândită şi popularizată, poezia lui de mare valoare mai ales acum, când apar atâţia poetaşi, ca ciupercile, dar ei sunt încurajaţi?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5