Un Mecena "rătăcit" printre noi

Liviu Dârjan

Motto: "Maiores pennas nido (lat. Aripi mai mari decât cuibul) - Horaţiu "Epistole"

În România zilelor noastre, doctorul stomatolog Traian Gh. Dascăl reprezintă un fenomen unic. La 21 noiembrie 2015, împlineşte venerabila vârstă de 77 de ani. Trei sferturi de secol, ani trăiţi în lumina şi bunăstarea spiritului cu care Bunul Dumnezeu l-a înzestrat din plin. Coborâtor în lumea asta trecătoare din vraja unui sătuc năsăudean, asemenea înaintaşilor săi celebri, Coşbuc şi Rebreanu, medicul Traian Gh. Dascăl e fratele "mai mic" al boierului basarabean Vasile Stroescu, cel care a înfiinţat mulţime de şcoli în Ardealul românilor năpăstuiţi de soartă, aprinzând făclia nestinsă a cărţii cu litere latine daruită nouă, cu generozitate şi înaltă ştiinţă, de corifeii Şcolii Ardelene întru redeşteptarea nobilei şi invidatei noastre origini latine.
Doctorul Dascăl este un om de o proverbială modestie. De unde atâta energie a spiritulu!? Trăieşte la Năsăud, împreună cu soţia într-un modest apartament, la bloc (nu la vilă!!). Ani de-a rândul a câştigat binişor şi a investit "profitabil" în statui, care definesc "scheletul" identitar istoric, patriotic şi cultural ale Neamului românesc. Până în prezent, harnicul întreprinzător năsăudean a ridicat un număr de 36 de valoroase opere de artă, cu eforturi financiare proprii, după cum am arătat mai sus. Acestea reprezintă adevăratele modele de conduită civică şi valoare identitară pentru făpturile prezentului dar şi, mai ales, pentru cele ale viitorului.
Ctitor şi binefecător într-o societate "molipsită" de microbii ucigători ai stilului de viaţă aşa-zis "modern", care violentează cu brutalitate tradiţia noastră şi echilibrul clasic al moralităţii fireşti, doctorul Traian Gh. Dascăl a înnobilat nordul Transilvaniei şi pe cel al Moldovei cu simboluri ale identităţii româneşti perene şi pline de recunoştiinţă.
În sate şi oraşe, mereu alături de gândul cel bun al oficialităţilor, de intelectuali şi artişti, (sculptorul Vlad Prună), de academicieni (Dumitru Protase de la Cluj), energicul şi "neastâmpăratul" doctor Traian Gh. Dascăl inaugurează monumente după monumente şi nu oboseşte. Mulţumeşte, cu bun simţ, în dreapta şi stânga, deschide cu măiestrie uşi aparent zăvorâte, negociază costuri, se roagă, convinge, nu se lasă...Doctorul Dascăl este un onorabil şi veritabil Cetăţean de Onoare al judeţelor Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş sau Suceava. Un inventar complet al realizărilor sale ar fi de prisos. El există în realitate. Se află în conştiinţa semenilor responsabili şi nu în mărginita prostie a unor cârcotaşi de profesie, indiferenţi , dar nocivi, faţă de istoria şi destinele Neamului.
Doctorul Dascăl este, în primul rând, "părintele" autorizat a nu mai puţin de 6 (şase) ansambluri Lupa Capitolina şi a 5 (cinci) busturi ale poetului nostru naţional Mihai Eminescu. Nu i-a "ocolit" nici pe regii Decebal - tragicul erou - şi nici pe Ferdidand Întregitorul, pe Andrei Mureşanu, George Coşbuc, sau Liviu Rebreanu. La Cârlibaba (Suceava) l-a aşezat cuminte pe soclu măririi, întru Slava şi Mântuirea Neamului, pe Ştefan cel Mare al Moldovei iar în localitatea natală, Cristeştii Ciceului (11 statui), l-a adus pe fiul său Petru Rareş - voevodul ce va aminti mereu de "întindere aripilor" acelor ce-şi vorbesc aceaşi limbă şi-şi poartă cu mândrie şi îndreptăţită fală portul naţional moştenit din străbuni şi apărat până în zilele noastre.
"Statuile nu râd niciodată" se intitula un roman submediocru din anii 50 ai secolului trecut. Statuile doctorului Dascăl râd însă când apare soarele, înveşmântând parcă în odoarele veşniciei destinul Neamului Românesc. Forţa hronicului înseninează şi frumoasa Vale a Someşului şi pântul legendar al Maramureşului lui Bogdan şi Dragoş - Întemeietorii luptei cu bourul din Carpaţi. Dar...să nu dăm uitării faptul că aceste statui ar putea zâmbi şi amar atunci când s-ar "constata" rolul şi menirea lor de simboluri şi modele de normalitate morală ar fi "luat în râs" de nişte "pigmei" (cu şcoală ?!?) ce-au tăvălit şi continuă să o facă, demnitatea românească - prin nepricere şi ticăloşie. E la modă un "neocomunism" ambalat în comunismul "deocheat" şi de "cumetrie". Atacula adresa bisericii şi a slujitorilor ei nu este deloc întâmplător. Unde dai şi unde crapă! Dar să ne amintim de Arghezi: "Biciul răbdat se întoarce în cuvinte / Şi izbăveşte încet, pedepsitor / Odrasla vie a crimei tuturor"... ("Testament"). Cei înţelepţi vor înţelege...O purificare morală a societăţii româneşti e strict necesară. Se caută leacul într-un comandament suprem al tinerilor care să-i redea neamului normalitatea fiinţei şi devenirii sale. Dar, oare când se va încheia acest dureros proces?! Numai şi numai Dumnezeu din Ceruri ştie!
14 mai 2015. O zi însorită a sfârşitului de primăvară. Lupa Capitolina (Lupoaica) a ajuns şi la Sighetul-Marmaţiei, unde durerea şi sacrificiul Neamului îşi au de-acum Capitoliul lor, al celor mai curajoşi şi demni fii ai naţiei. Acolo, la Sighet, în incinta catedralei greco-catolice, sufletul bogat în dăruire al doctorului Traian Gh. Dascăl a beneficiat de o uriaşă cantitate de "valută forte a emoţiei artistice ce pus-a stăpânire pe fiinţa aleasă şi altruistă- În acordurile solemne, de-a dreptul îngereşti, domnul doctor Dascăl a declarat: "Reafirm aici, că prin cele 36 de valoroase opere istorice de sculptură, acestea au întărit şi consolidat zidul puternic al istoriei şi culturii româneşti, pe care să nu-l poată dărâma nimeni, după cum nu va putea dărâma nimeni unitatea şi solidaritatea cu fraţii noştri dintre Tisa şi Prut, indiferent de frontierele istorice. E clar că nimeni şi nicăieri nu va reuşi să "lichideze" sau "să diminueze" forţaBisericii, chemarea ei divină menită a modela continuu conştiiţele şi caracterele, orientându-le (democratic) spre dreptate, iubire şi adevăr. În concluzie, toate aceste valoroase opere din domeniul sculpturii reprezintă izbânda străbuneimăriri şi toate împreuncă, într-un cor bărbătesc, cântă gloria fără de sfârşit a României...".
La Mulţi Ani, doctore! Dumnezeu să-ţi ocrotească, în continuare calea şi anii, iar numele tău va obţine, sunt, sigur, distincţia unică şi preţioasă a modelului moral, ce ţi l-ai asumat. Şi lucrul acesta nu-i deloc puţin. Prin tine şi prin colaboratorii de nădejde ai Domniei rale, deviza sacră "Virtus Romana Rediviva" rămâne, în continuare, la ea acasă, acolo unde-i stă ei bine.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5