Studii etnologice

La Editura Eikon, sub egida Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, a apărut volumul „Studii etnologice”, cuprinzând obiceiuri, meşteşuguri şi date despre rapsozii judeţului, adunate de-a lungul a zece ani de etnologul Emilia Bumb Ometiţă. Cartea, prefaţată de prof. Dr. Vasile V. Filip, este un omagiu adus ţăranului român, Emilia Bumb fiind unul dintre specialiştii aplecaţi statornic asupra studierii riturilor şi miturilor întâlnite în lumea rurală.

Capitolul I ne propune câteva studii etnologice, începând cu „Împăratul Traian în memoria neamului”, prin care descoperim personalitatea nobilă şi sfântă a neamului nostru, întemeietorul poporului român din Dacia, a cărui nume a intrat în toponimia şi astronomia, în legendele şi colindele româneşti. Poposim apoi pe Valea Ţibleşului, la Căian, unde întâlnim voştinarii, meşteşugar care cutreierau satele colectând căruţe întregi de faguri, pe care în prelucrau, fiind până în zilele noastre furnizorii principali ai atelierelor de lumânări. Interesant la Emilia Bumb este faptul că, dincolo de teorie, întâlnim în fiecare studiu un exemplu concret. Astfel, povestea voştinăritului este prezentată de badea Ioan Tiuş, de 70 ani. Orice etnolog care se respectă are în studiile sale percepţii despre bradul - ca arbore sacru, motivul bradului împodobind viaţa oamenilor, fapt confirmat prin metamorfoza acestuia în ornamentica populară. Emilia Bumb subliniază faptul că creaţia cosmosului a fost concomitentă cu a arborelui cosmic, întruchipat de brad. Busuiocul este una dintre plantele prezente atât în biserică, cât şi la jocul popular, fiind pomenit în toate cântecele neamului.

Ne reîntoarcem la obiceiurile tradiţionale, de această dată la înstruţatul boului, obicei agrar care revelează în chip dramatic misterul regenerării vegetaţiei, fiind în raport cu viaţa şi urmărind sporirea prodigioasă a acestei vieţi prezente în seminţe, în brazdă, în ploaie şi în duhurile vegetaţiei. Acest obicei aparţine riturilor de fertilitate din preajma solstiţiului de vară, având în centru animalul sacru, puternic, dătător de viaţă şi de roade. Întâlnim obiceiul la Tăure, Figa, Căianu Mic, Şieu Cristur. Sărbătorea Sânzienelor ne aminteşte de Santa Diana, fiind cu preponderenţă prezent în zona someşeană, păstrat cu sfinţenie la Maieru de către ilustrul profesor Sever Ursa. Cultul grâului în obiceiurile agrare aduce o atmosferă de religiozitate şi misticism, grâul fiind cel care a închegat solidaritatea dintre om şi natură explicată prin analogiile fertilitate –fecunditate. Claca secerişului, punct culminant al dramei agricole, este caracterizată printr-o serie de rituri de început, dar şi de sfârşit, care vizau continuitatea rodului viu. Toate culminează cu sărbătoarea cununii, bine structurată în studiile Emiliei Bumb, şi ilustrată cu fotografii de la Spermezeu, din arhiva episcopului Macarie Drăgoi.

Sărbătorile populare de toamnă, care se întind de la Sântă Maria Mică până la Sfântul Nicolae, obiceiurile din preajma sărbătorilor, cum ar fi Berea – joc tradiţional, Hâzii de la Chintelnic care, prin măştile lor, amintesc de teatrul popular, sunt alte etape reliefate cu dăruire şi gândul specialistului de către Emilia Bumb.

Capitolul II ne aduce o traducere din Marcel Mauss – „Expresia obligatorie a sentimentelor”, cercetătoarea dovedind că se poate apleca cu seriozitate şi asupra studierii culturii internaţionale.

Capitolul III prezintă câteva destine ale unor oameni care au marcat cultura bistriţeană, amintind aici de regretaţii Valeria Peter Predescu – artist emerit, şi baronul Alexandru Misiuga, dar şi de maestrul coregraf Corneliu Octavian Botoş, interpreţii Paraschiva şi Login Căluş, dascălul Alexandru Melean din Sebiş, ceteraşul Ioan Bart din Telciu, care este şi un renumit tâmplar, cojocarul Leon Tănase din Susenii Bârgăului, care ne îndeamnă să fim mândri de poporul nostru. Interesante sunt dialogurile pe care etnologul le are cu Petre Moloacă Păcurar din Telciu, Reghina Sângeorzan, şănţeanca fină a sociologului Dumitrie Gusti, cu fotograful Ion Şuşcă, adevărate confesiuni care readuc în atenţia noastră chipul blând al ţăranului nostru.

Emilia Bumb ştie să stea de vorbă cu fiecare meşter popular din judeţ, conturându-le adevărate portrete în capitolul IV, „Meşteşuguri tradiţionale”, începând cu ţesătoarea Aurica Brânduşa din Salva, Mărioara Cioancă din Josenii Bârgăului, cu Viorica Covaci din Telciu, care face cununi de mireasă, Maria Ceuca, împletitoarea din Salva, Filip Dumitru, meşter dogar din Telciu, Scridon Măriuca, ţesătoare din Rebra, tâmplarul Tătar George din Telciu, rapsodul şi meşterul Genuca Ceuca din Salva, lista continuând cu Făgădari Maria din Sânmihaiu de Câmpie, Lucia Todoran din Salva.

La capitolul „Rapsozi populari” merită amintiţi, regretatul Ioan Sabadâş, ceteraşul Teofil Oltean din Dipşa, Dumitru Ciupa, taragotistul din Prundu Bârgăului şi confratele Larion Todică din Sângeorz-Băi, Lucreţia Pomohaci din Şanţ, Maria Buduşan din Cuşma, precum şi actorii Teatrului nescris din Şanţ. Medicina tradiţională este un alt subiect dezbătut de Emilia Bumb într-o carte plină de învăţăminte din partea oamenilor satului, care ne spun că-ţi trebuie răbdare şi mult drag pentru ceea ce faci, pentru ca lucrurile să iasă frumoase, iar cartea noastră de identitate să nu fie ştirbită. Emilia Bumb aduce în faţa noastră o lume animată din cei mai frumoşi oameni, truditori ai culturii populare, unde apa vie ia locul, peste timp, bucuriilor tradiţiilor.