România mea

Poate manfestările stradale, depunerea comemorativă de coroane în cinstea unor oameni care şi-au dat viaţa ca tu sau oricare din noi să-şi manifeste plenar trăirile de orice gen în societatea contemporană, sub o formă sau alta, ţi se par uşor învechite şi fără rost…..
Mă întreb doar cui datorez o ţară liberă ce nu mai pare măcinată de războaie civile, care nu mai este asuprită de regimuri totalitare, în care mă simt stăpân pe ceea ce gândesc şi nu mai am în spate frica exprimării propriei opinii… Ce confortabil pot părăsi graniţele cu un simplu paşaport sau un buletin de identitate şi printr-o procedură defel complicată, mă întorc acasă.
Vă invit să priviţi cu ani în urmî, când nu departe de generaţia noastră au fost bunici sau străbunici care şi-au pierdut vieţile încercând doar să părăsească “spaţiul matcă” din pricina opresiunilor comuniste.
Întregirea neamului meu a început cu adevărat din 1859, când sub Alexandru Ioan Cuza se unea Ţara Românească cu Moldova. Din fericire, în şcoala unde predau, se menţine tradiţia de-a marca evenimentul de la 24 Ianuarie 1859.
Elevii Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.2 Bistriţa, însoţiţi de cadrele didactice şi conducerea unităţii, reprezentată de d-na director Paula Molnar şi d-na director adjunct Crina Ţolca, s-au adunat în sala festivă, unde d-na prof. Adriana Oros-Mănarcă a vorbit despre însemnătatea Unirii Principatelor Române. D-na prof. Viorica Greab a prezentat elevilor un scurt istoric al acestui eveniment. S-a intonat imnul naţional, s-au recitat poezii istorice, iar la final, cu mic cu mare, am dansat hora unirii.
Dacă nu sădim valorile naţionale, dacă nu învăţăm elevii să preţuiască cu adevărat istoria, dacă nu inducem respectul pentru ceea ce avem azi, o Românie liberă…cu ce tărie ne vom ridica frunţile să ne declarăm oriunde în lume apartenenţa la un popor care dintotdeauna a ştiut să-şi onoreze înaintaşii?
Nu uitaţi….”pe-al nostru steag e scris”UNIRE” !