Reverberaţii dinspre America

Am redactat un text (”Impotenţa mascată”) despre un impostor, membru al unui partid de impostori (se ştie prea limpede la care mă refer), insul zăcând în Parlamentul României de la începutul postdecembrist al acestui for legislativ. Din învăţător fără vocaţie, a făcut un f.f., ajungând un gurist în domeniul justiţiei. Actualmente, are un comportament exemplar pentru categoria de (zişi) demnitari, care umblă cu pupatul (se ştie unde) între cele două palate bucureştene: Victoria şi Cotroceni.

Articolul mi-a fost refuzat de un cotidian bistriţean, dar acceptat, publicat, de altul. Apoi a fost preluat de ”Curentul Internaţional”, cel mai important săptămânal de limbă română din continentul nord-american; cu un post scriptum în care informam cititorii despre cum cenzura politică muşcă în continuare, exemplificând cu atitudinea ”democratică” a directorului acestei foi bistriţene.

În numărul următor al publicaţiei de la Detroit, a fost inserată o replică, pe care o redau în continuare:

”După ce a citit şi nevastă-mea articolul, m-a întrebat:

- De unde e omul acesta, că gândeşte ca mine?

- E posibil că din America, i-am răspuns eu.

- Aha! De-aia…

Mi-a fost foarte greu s-o conving că şi în România au rămas destui oameni cu gândire teafără, dar nu se aud din cauza gălăgiei celorlalţi.

Mi-aş permite o mică corectură la afirmaţia de ”impotenţă” a d-lui Cotuţiu: Nu e vorba de impotenţă, ci de lene intelectuală şi lene, în general.

Haios numele colonelului de securitate de la ziarul acela. I se potrivea mai bine Prigoană, dar a luat altul numele înaintea lui. O zi bună!”

Desigur că am luat în seamă, cu plăcere, textul acesta. Deopotrivă, e de remarcat faptul că românii din diaspora nu sunt indiferenţi la parodia socio-politică şi morală ce se întâmplă la noi.