Pr. Vasile Beni: O faptă bună se poate revărsa asupra binefăcătorului chiar și aici, pe pământ

 

    Fleming lucra pe câmp… a auzit țipete de copil care a căzut într-o mlaştină... L-a scos …A doua zi fermierul s-a pomenit la ușa casei cu un nobil englez.

- Sunt tatăl copilului pe care l-ai salvat ieri de la moarte și am venit să te recompensez.

- Sire, eu nu am făcut-o pentru vreo răsplată…. Dumnezeu a vrut ca să fiu prin preajmă să-l pot ajuta….

- Lasă-mă să-ţi port copilul la şcoală…

A descoperit penicilina...

          Textul Evangheliei la duminica a 25-a de după Rusalii: „În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea, şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea”. Ev. Luca 10, 25-37


                     Dragii noştri credincioşi!


        Ce este mila? Potrivit învăţăturii bisericii noastre „Mila” este un sentiment de compasiune faţă de aproapele nostru aflat în dureri trupeşti şi sufleteşti. Şi fiecare dintre noi am avut, avem şi vom avea parte de dureri trupeşti, dar şi sufleteşti. Important este ca noi să nu uităm când cineva ne ajută, dar şi să vedem când cineva are nevoie de ajutorul nostru. Pentru că învăţătura bisericii noastre ne spune cum să avem grijă faţă de aproapele nostru pentru că în lumina învăţăturilor Evangheliei, Dumnezeu nu sălăşluieşte doar în ceruri sau pe masa Sfântului Altar prin Taina Sfintei Împărtăşanii, ci poate fi descoperit în persoana fiecărui om aflat în nevoie.

        Care sunt faptele milei trupeşti şi sufleteşti? Prin faptele milei trupeşti şi sufleteşti noi căutăm să înlăturăm lipsurile şi nevoile aproapelui nostru. Iar faptele milei trupeşti sunt: a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi, a primi pe cel străin, a îmbrăca pe cel gol, a cerceta pe cei bolnavi, a cerceta pe cei ce se află în necaz, a îngropa pe cei morţi. Foarte importante sunt însă şi faptele milei sufleteşti şi care sunt: a îndrepta pe cel păcătos, a învăţa pe cel neştiutor şi nepriceput, a da sfat celui ce are trebuinţă de el, a ierta pe cei ce ne-au greşit, a mângâia pe cel întristat, a nu ne răzbuna pe aproapele nostru pentru răul făcut, a ne ruga pentru aproapele nostru.

Vedeţi, învăţătorul de lege îl întreabă pe Iisus: „Ce bine să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”.

De aceea, Evanghelia de azi vrea să ne arate o cale care este la îndemâna fiecăruia care ne poate duce la rai: aceea a făptuirii binelui, a ajutorării celui care are nevoie de ajutorul nostru.

Nu cred că există o mulțumire sufletească mai mare în viața unui bun creștin ca aceea de a face binele. În 1887, un fermier scoțian, Hugh Fleming, lucra pe câmp la un țarc de oi când a auzit niște țipete de copil dinspre mlaștina aflată la marginea câmpului său. A alergat acolo unde era un băiat de vreo 11 sau 12 ani, îngropat până la piept în nămol. L-a scos și l-a spălat. Copilul i-a mulțumit, l-a întrebat cum îl cheamă și apoi i-a spus că pleacă spre părinții lui, aflați în vizită la primarul din zonă. A doua zi fermierul s-a pomenit la ușa casei cu un nobil englez.

- Sunt tatăl copilului pe care l-ai salvat ieri de la moarte și am venit să te recompensez.

- Sire, eu nu am făcut-o pentru vreo răsplată și nici nu am de gând s-o accept. Dumnezeu a vrut ca să fiu prin preajmă să-l pot ajuta.

În timp ce cei doi povesteau, copilul fermierului a ieșit din casă. Privindu-l, oaspetele l-a întrebat pe Fleming: „E fiul tău?” ,,Da, domnule, el e Alexander”. ,,Îți propun un târg: Lasă-mă să-l iau cu mine, la Londra. Am să-i asigur o educație bună, ceea ce nu cred că ar putea avea, aici, în Scoția...”. Hugh Fleming a acceptat. Fermierul a acceptat bucuros, iar copilul său a făcut studii strălucite, pe care și le-a desăvârșit la celebra Facultate de Medicină ,,Holy Cross Hospital” din Londra și a devenit savantul Alexander Fleming, cel care în 1926 a descoperit penicilina.

Între timp, copilul nobilului s-a îmbolnăvit de pneumonie și a scăpat cu viață în urma unui tratament cu penicilină. Cel care i-a plătit educația lui Alexander Fleming era lordul Radolph Churchill. Fiul său, cel care aproape a murit înecat în nămol, a ajuns mai târziu să fie cunoscut în toată lumea ca Sir Winston Churchill.

Să nu uităm că o binefacere se poate revărsa asupra binefăcătorului chiar și aici, pe pământ. Când vedem un om în necaz să ne gândim! Dacă eu aş fi în locul lui. Fă binele și împrăștie-l în lume și cu siguranță copiii tăi îl vor găsi! Amin.

Pr. Vasile Beni

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5