Pr. Vasile Beni: La judecată nu vom fi întrebaţi numai de răul pe care l-am făcut, ci de binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut

Duminica a 22-a după Rusalii: "Zis-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison şi care petrecea în toate zilele, înconjurat de slavă. Iar un sărac, anume Lazăr, care zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, dorea mult să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; căci până şi câinii, venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au îngropat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci a strigat el şi a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întindă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea, pe cele rele; dar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie adâncă, întărită în aşa fel, ca cei care ar vrea să treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poată să treacă. Atunci el a zis: te rog, dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatălui meu, căci am cinci fraţi; să le spună acestea, ca să nu vină şi ei la acest loc de chin. Avraam i-a răspuns: au pe Moise şi pe prooroci, să-i asculte pe ei. Dar el a zis: nu, părinte Avraam; ci dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Atunci Avraam i-a spus: dacă nu ascultă pe Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morti”. (Ev. Luca 16, 19-31)
 
  Dragii noştri credincioşi!
 Poetul Alexandru Vlahuță, în poezia „Triumful Așteptării” vrând parcă să ne pregătească pentru plecarea din lumea aceasta, îndemnându-ne să devenim mai buni, ne spune că: „există o dreptate a morții,  fiecare trebuie să moară și există o dreptate a judecății, pentru că fiecare își va lua răsplata sa”. 
  Mesajul pildei de astăzi este clar, simplu şi uşor de-nţeles: să-i ajutăm şi pe cei săraci din puţinul nostru, pentru că în viața viitoare ne vom întâlni cu propriile noastre fapte.
        Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Această pericopă evanghelică este plină de învăţături duhovniceşti care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăieşte şi îşi aduce aminte de toate faptele săvârşite în timpul vieţii pe pământ.
        De când ne naștem observăm că cei care ne sunt dragi pleacă pe un drum de la care nu se mai întorc. Și, firește, se naște întrebarea: Unde se duc, ce se întâmplă cu ei? Iar această despărțire vine prin moarte și toți dorim să trăim, dar să nu uităm că suntem călători pe aceeași stradă la capătul căreia ne așteaptă moartea. Fie că vrem, fie că nu vrem, fie că ne place, fie că nu ne place: „De-am fi din zei coborâtori/ C-o moarte toți suntem datori/ Pentru că toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște”.
      Evanghelia ne vorbește despre două personaje. Un om foarte bogat, pentru care fiecare zi era un prilej de desfătare continuă. În contradicție, la poarta lui era un sărac Lazăr care era tratat cu indiferență, era bolnav și se hrănea cu fârâmiturile ce cădeau de la masa celui bogat. 
         Când lucrurile se schimbă. Vedeți și vedem fiecare dintre noi, roata vieții se învârte și vine vremea când toate trec și bogăția și mărirea și frumusețea și puterea.
     Bogatul devine el cerșetor. Cel bogat a crezut că nu va muri. Bogatul a ajuns într-un loc de suferință pe care n-o putea suporta. El, care era apreciat, auzit, respectat. El, care îi trata cu indiferență pe mulți, a uitat cine era și a devenit un cerșetor la Lazăr.
     Importanța faptelor bune. Maica Tereza de Calcutta ne învață și ne spune că la judecată, Hristos, ca Judecător, ne va întreba nu cât am strâns în această viață, nici cât am muncit de mult, ori am citit sau am călătorit prin lume, nici ce funcții înalte am ocupat, ci doar câtă iubire față de semeni am pus în tot ceea ce am făcut. La judecata de apoi, accentul va cădea pe milostenie. Ce ai făcut aproapelui tău, cu aceea te vei întâlni dincolo. 
     Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Bogatul n-a fost condamnat fiindcă a fost bogat, ci pentru că a fost nemilostiv”.
        Faptele iubirii creștine și umane în general sunt foarte simple: a da cuiva înfometat un pic de hrană sau un pahar cu apă, a fi dispus să-l primești pe cel străin, să-l îmbraci pe cel care nu are cu ce, să -l vizitezi pe cel singur sau bolnav, iar dacă nu poți să- l îngrijești, măcar să- l consolezi cu o vorbă bună. Așadar, criteriul milei față de semenii noștri va atârna foarte greu în balanța dreptății divine și va fi decisiv în favoarea noastră sau, dimpotrivă, nepăsarea și egoismul vor înclina balanța în dezavantajul nostru. 
        Pentru că la judecată nu vom fi întrebaţi numai de răul pe care l-am făcut, ci de binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut. Dumnezeu nu ne va judeca doar pentru cât am acumulat într-o relaţie directă, personală cu El, Dumnezu nu ne va judeca doar față de felul cum ne-am comportat față de El, ci și pentru lucruri care ţin de relaţiile interumane, adică de felul cum ne-am comportat față de aproapele, ca rezultat al apropierii şi comuniunii cu El. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă-l ignorăm pe aproapele nostru.
Iar în acest context, părintele Constantin Necula spunea: „Singurul mod în care îi puteți ajuta pe ceilalți este să nu treceți indiferenţi pe lângă drama lor, ci să spuneți că vă pasă, că parte integrată din mântuirea lor sunteți și voi". Amin.
  
 
Pr. Vasile Beni
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5