Pr. Vasile Beni: Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu / Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!

Singurătatea nu ţine cont de vârstă. Există singurătatea copiilor ai căror părinţi petrec prea puţin timp cu ei. Există singurătatea adolescenţilor care simt că nu sunt înţeleşi de cei mai în vârstă . Există singurătate în cadrul căsătoriei, în care soţii pot trăi o acută înstrăinare. Există singurătatea celor bătrâni, care se simt adesea nedoriţi şi inutili…..

                Textului Evangheliei la Duminica patra după Învierea Domnului: ,,În vremea aceea, fiind sărbătoare, s-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăceau mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, orice de ce boală era cuprins. Atunci era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Pe acesta, văzându-l zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, l-a întrebat Iisus: voieşti să te faci sănătos? Răspuns-a Lui Bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa; aşa că până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea. Iisus a zis către el: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi în clipa aceea s-a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: este zi de sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul. El le-a răspuns: Cel care m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: cine este omul care ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceea Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis: iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este cel care l-a făcut pe el sănătos”(Ioan 5,1-15).

Dragii noştri credincioşi!   Hristos a Înviat!

        Trăim într-o lume în care suntem înconjuraţi, asaltaţi  de tot felul de cărți, reviste, reclame, oferind rețete bizare de: „Cum să fii fericit” sau ,,Cum să ai succes în afaceri”, „Cum să-ți găseşti jumătatea”, ,,Cum să comunici eficient cu iubita, soția sau copiii”. Ba chiar „Cum poți să slăbești într-un timp cât mai scurt” sau, mai nou, cum să vorbești despre cărțile pe care nu le-ai citit. Niciodată nu s-a vorbit mai mult ca în zilele noastre.

     Avem sute de posturi TV unde se vorbeşte non-stop. Avem mii de minute la abonamente sau la cartelele de telefon, avem mii de sms-uri şi se trimit enorm de multe mesaje. Avem messenger şi facebook, whatsapp, viber, snapchat şi instagram. Avem posibilităţi să vorbim ieftin de tot în afara graniţelor ţării.

    Niciodată n-a fost mai uşor să comunici, dar avem şi libertatea de a vorbi ce ne place, când ne place, cu cine ne place, indiferent dacă e bine sau rău, dacă trebuie sau nu, constructiv sau nu.

      Prin cuvintele noastre –rostite sau scrise - putem să ne rugăm, să mângâiem, să încurajăm, să aducem speranţă, să construim. În mod dual, vorbele noastre pot învia sau ucide, ridica sau doborî, mângâia sau întrista, încuraja sau descuraja, zidi sau dărâma, provoca zâmbete sau stârni lacrimi.

         Dacă în primele două Duminici de după Înviere Iisus se arată apostolilor şi femeilor mironosiţe, ca să-i încredinţeze că a înviat cu adevărat, în duminica a patra după sfintele Paşti îşi arată dumnezeirea, vindecându-l pe omul pe care nu-l mai ajuta nimeni.

     Este o Evanghelie care ne descrie cum fiecare îşi vedea de interesul său, cum urmărea să se salveze  pe sine şi nu-l interesa cel de lângă el.

          Şi dacă nimeni din mulţime nu cunoştea pe omul bolnav de 38 de ani, nimeni nu-i dădea atenţie şi niciun sprijin, nu aceasta a fost şi atitudinea Mântuitorului. El apreciază valoarea răbdării acestui om bolnav de 38 de ani şi începea cu el un dialog încurajator: ,,Vrei să fii sănătos?” Omul nu ştia cine era Mântuitorul. Se tânguie, îşi spune oful inimii sale ca oricărui om. Poate şi nădăjduia să-l arunce în scăldătoare după tulburarea apei. Nu ştia că stă în faţa Fiului lui Dumnezeu, care era izvorul apei făcătoare de minuni şi care n-avea lipsă de apă ca să-l tămăduiască. Dialogul purtat este plin de învăţătură dogmatică. Când omul zice: ,,N-am om” Mântuitorul îi descoperă rostul venirii Sale în lume zicându-i: cum spui că n-am om?” că doar pentru tine m-am făcut om!

        În Evanghelia de astăzi Iisus este cel care merge şi îl caută, îl află şi îl vindecă pe cel bolnav de foarte multă vreme, ca şi dovadă că atunci când suntem părăsiţi de oameni şi chiar şi de cei apropiaţi, nu suntem părăsiţi, nu suntem uitaţi de Dumnezeu. Paraliticul nu avea om care să-l ajute. Dar avea un OM – Omul Dumnezeu, Iisus însuşi. Şi de aceea cred că potrivit ar fi la încheiere să mă opresc la versurile scrise de Licuţa Pântia şi care spun aşa:

Unii vor iubire, alții vor putere,

Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,

Unii casă mare şi maşină nouă,

Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alții să vorbească,

Unii doar o clipă cerul să privească,

Unii o moşie mare şi bogată,

Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,

Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,

Unii vor un munte, alții vor o mare,

Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogății,

Alții sănătate pentru-ai lor copii,

Unii vor să aibă propriul răsărit,

Alții doar să uite ceea ce-au iubit...

Pelerini prin lume între nu şi da,

Fiecare suflet are rana sa!

Nu tot cel ce râde este fericit,

Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,

Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!  Amin!

                                                 Pr. Vasile Beni