Parteneriat spiritual între Brezoaiele și Rodna

Având anumite treburi prin Năsăud,condeierul de la poale de munte,a lăsat la un magazin această carte ,cu rugămintea să ajungă la mine, fiind convins că sunt bine cunoscut în zonă ca un cronicar consecvent al zilei.Cartea a ajuns la destinație,m-a impresionat,am citit-o cu atenție și am rămas împăcat că am găsit un om care adună rigoare,originalitate și nespusă frumusețe.
Cartea intitulată “În lacrima timpului, Brezoaiele și Rodna” este un partenereat spiritual între cele două sate,cu tradiții și obiceiuri diferite ,dar cu o expresie integrală a sufletului românesc Timpul a trecut ,Dan a crescuit și s-a îndepărtat de locul în care a învățat să vorbească și să iubească pe cei din jurul lui ,satul Brezoaiele din fostul raion Răcari ,sat ce s-a fixat în sufletul lui ,ca un univers al copilăriei . Aici și-a lăsat prietenii de joacă,colegii de școală ,rudele și vecinii,pe care niciodată nu-i uită la fel ca și vocea mamei sau mâncărurile făcute de Mamaia .
Dan a trăit într-un mediu preoțesc și dăscălesc ,mediu în care puțini oameni au această fericire de Dumnezeu dăruită.Cuprins de dorul copilăriei ,de casa și grădina pline de amintiri ,ce-i trezesc emoții,indiferent că sunt locuri care l-au făcut să pălângă sau să râdă ,autorul de sub munte face o operă din ghidușiile copilăriei ,ce-l leagă tot mai mult de Brezoaiele ,cu dorința de a zbura din când în când pe locul unde copiii satului încingeau jocurile cu mingea.
Toate aventurile ce-l leagă de satul copilăriei ,sunt închise în siguranță în cufărul cu amintiri ce nu-l va îndepărta niciodată ,cu toate că satul copilăriei sale nu mai este cel de altădată ,ci un amestec între clasic și modern ,adică între două lumi ,unde modernul își face prezența în fiecare colțișor ,dar Dan,copilul de ieri din Brezoaiele regăsește în fiecare colțișor semne ale trecutului-pădurea pe care o colinda în fiecare primăvară spre a culege flori și a prinde fluturi ,își amintește de zilele de sărbătoare ,când bunica îl îmbrăca frumos și-l ducea la Sfânta Liturghie ,sau când făcea cărare prin omătul ridicat la nivelul gardului și uneori chiar la nivelul casei sau poveștile lui nea Costel,a bunicilor de la Vărăști,,a lui tanti Grini,a lui Rinel ,a lui tanti Sofia și nenea Mătase sau sfaturile celor doi stâlpi ai bisericii din Bulgaru ,nea Tănase și Ion Rădulescu ,oameni de bază ai bisericii unde slujea tatăl său cât și atâtea amintiri în compania lui Ligia ,sora sa geamănă.
Toate aceste amintiri îi aduc autorului zîmbetul pe buze ,îi renasc emoții și sentimente puternice ,cu regrete că nu mai are posibilitatea să recupereze sau să retrăiască acele clipe minunate ,însă se consolează cu faptul că aici la Rodna ,unde s-a aciuat prin căsătorie cu doamna Mari,a aflat multe elemente comune ale satului românesc ,reușind să facă chiar un studiu de caz privind tradițiile românești din cele două sate,adică asemănări și deosebiri ,așa că oriunde te poți simți ca acasă .Atât Brezoaiele cât și Rodna sunt oaze de liniște și aer curat ,purtându-le pe ambele în suflet și gând ,peste tot are rude și prieteni, aducând parcă în conversațiile cu ei viziunea sa despre lume ,cu dorința de a fi mereu copil ,dar cu gândirea matură ,având ca drept ghid iubirea,adevărul și speranța.
Autorul este mulțomit că încă din anii pupezei din tei ,până în prezent și desigur în continuare este înconjurat de oameni vrednici ,oameni remarcabili care au lăsat ceva în urma lor atât în Brezoaiele cât și în Rodna,pe care o așează în alt colț a inimii începând cu soția Mari,sprijinul său de nădejde pe frontiera dintre ziaristică și științele exacte ,ancorați într-o lume a iubirii de oameni ,având darul și harul de a ridica la nivelul unei opere literarew anii tinerteții și să se bucure de viață.
Dan Popescu vorbește în carte despre cele două lumi într-un limbaj nou și proaspăt ,situându-se printre scriitorii romantici care prețuiesc tot ce-i frumos în viață ,o creație pură,curată,un joc de imagini și transfigurare a realului ,o proiecție în timp.Cartea este caldă ,intimă în deplină concordanță cu stările sufletești .Cartea împletește elementele tradiționale din satul copilăriei cu cele din satul în care și- a unit destinele cu profesoara Mari ,cu care împarte manifestările vieții ,cu care simte și gândește sub influiența ideilor credinței străbune .Cartea semnată de copilul din Brezoaiele înviorează armonia și îndeamnă cititorii să cugete asupra bucuriei anilor de acasă .
Autorul cărții este mare dușman al indiferenței și a acțiunilor lipsite de finalitate ,trăiește din plin marele evenimente ce se petrec în cele două sate ce le poartă în suflet și în gând ,personajele cărții ,cu o deschidere spre o lume nouă purtătoare de valori.Popescu a predat cititorilor o carte memorialistică ,simbol al devotamentului și prieteniei,ce ne oferă un strop de veșnicie ,că doar ,vorba poetului,veșnicia s-a născut la sat.Cartea de față împletește rosturile vieții cu înțelepciunea ,este o imagine a gândurilor celor două sate îndepărtate geografic ,dar apropiate prin idei și adâncimi sufletești,simbolul unui legământ cu bunii și străbunii și cu cei cu care conviețuiește azi la poale de munte ,în satul încărcat de istorie și fapte umane.