Părintele Teofil-Cronica unei vieți binecuvântate – scurte repere bio-bibliografice

„Sunt un duhovnic mare, mic și de nimic. Sunt mare pentru cei care mă ascultă, sunt mic pentru cei care nu mă ascultă și de nimic pentru cei care mă ocolesc”.

Arhimandritul Teofil Părăian

La 3 martie a.c. s.au împlinit 95 de ani de la nașterea Părintelui Teofil Părăian, marele duhovnic de la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus. Părintele Teofil și-a dat foarte bine seama de importanța duhovnicilor în viața creștinilor ortodocși, lucru dovedit și de volumul de convorbiri duhovnicești, realizat de prea cuvioșia Sa, cu duhovnici renumiți ai Ortodoxiei contemporane precum Mitopolitul Serafim, Episcopul Vasile Someșanul, cu marii Părinți duhovnicești: Arsenie Papacioc și Mina Dobzeu. În volumul dedicat amintirilor despre marii duhovnici ai Neamului Românesc, editat în anul 2003, la Editura Teognost din Cluj-Napoca, pe lângă  convorbirile cu marii duhovnici amintiți mai înainte, Părintele Teofil ne-a lăsat mărturii deosebite cu privire la alți duhovnici consacrați ai Bisericii noastre precum: Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Paisie Olaru și Serafim Popescu.

Rolul duhovnicului sau al Părintelui duhovnicesc în cadrul Bisericii Ortodoxe este bine stabilit și recunoscut. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae spunea că nimeni nu se poate naște singur ca om duhovnicesc. Acestă Taină mare și binefăcătoare a nașterii duhovnicești o îndeplinesc în lume preoții duhovnici, care la rândul lor trebuie să fie înzestrați cu însușiri alese și împodobiți cu multe virtuți pentru a-și duce la îndeplinire misiunea încredințată lor de către Hristos Domnul prin harul Preoției. Pentru Sfântul Grigorie Teologul misiunea duhovnicească a slujitorilor altarelor reprezintă „arta artelor și știința științelor”. Preotul duhovnic este vasul ales de Dumnezeu,prin care  este împărtășit poporului dreptcredincios harul dumnezeiesc, necesar  omului în vederea realizării comuniunii depline cu Părintele ceresc. Duhovnicului îi revine misiunea de a împărtăși darurile duhovnicești păstoriților săi, de a fi colaborator și împreună lucrător cu Mântuitorul Iisus Hristos, la opera de înnoire și mântuire a lumii.

Sfântul Ioan Gură de Aur afirma că Preotul trebuie să fie Păstorul cel Bun pornit în căutarea oilor celor pierdute, întărind pe cele slabe și neputincioase, aducându-le în staul pe cele risipite. Părintele Teofil și-a dat foarte bine seama de exigențele și responsabilitățile părinților duhovnicești, pe care și le-a asumat cu toată responsabilitatea. Asumarea responsabilităților duhovninești de către Părintele Teofil sunt evidențiate de întreaga sa activitate misionară, desfășurată „cu timp și fără timp”, vreme de peste două decenii în „tinda mănăstirii”, extinsă în toată țara și peste hotare. Slujirea duhovnicească a Părintelui Teofil este demonstrată, așa cum am afirmat, de întreaga sa activitate extinsă pe tot prcursul vieții sale. Redăm, pe scurt, câteva repere bio-bibliografice, precum și câteva aprecieri la adresa activității sale venite din partea unor ierarhi ai Bisericii noastre: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Mitropoliții Antonie și Laurențiu ai Ardealului, mitropoliții Teofan al Moldovei și Nicolaeal Banatului. Redăm, de asemenea, și câteva gânduri de apreciere venite  din partea unor ucenici destoinici, formați sub înrâurirea Cuvioșiei sale, Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului, și Părintele Sabin Vodă din Alba Iulia, cel care a realizat zeci de convorbiri duhovnicești cu Părintele Teofil și prin intermediul căruia acestea au ajuns la noi, grupate în numeroasele volume editate de Părintele Teofil.

1. Repere  biografice

*1929 -  3 martie - Părintele Teofil Părăian a văzut lumina zilei într-o vatră țărănească din satul Topârcea, județul Sibiu din părinții Ioan și Elisabeta; la botez a primit numele Ioan. A fost primul dintre cei patru copii ai familiei. A rămas din pruncie fără vedere.

*1935 –  septembrie, când avea 6 ani și jumătate, merge la Maglavit la Petrache Lupu însoțit de tatăl său, unde petrece vreme de 5 zile ascultând cuvântările lui Petrache Lupu, care se axau pe îndemnuri morale, respectiv îi îndemna pe oameni să meargă la biserică, să postească, să se roage, să nu lucreze duminica ș.a.m.d.

*1935-1940 - – a urmat cursurile școlii de nevăzători din Cluj-Napoca, unde a învățat scrisul și cititul în sistemul Braille, geografia, Limba română și alte discipline.La Cluj a întâlnit o profesoară de mare vocație, Florica Sandu, căreia Părintele Teofil i-a purtat o permanentă recunoștință și o vie amintire.

*1940 – Părintele Teofil a fost nevoit să întrerupă școla întrucât partea de Nord a Ardealului a fost ocupată în urma Dictatului de la Viena. Tot în acest an îl cunoaște pe Părintele Ioan Opriș, care la data de 8 noiembrie a fost instalat preot în satul său natal și cu care a legat o frumoasă prietenie. Părintele Ioan Opriș i-a dat sfatul părintelui Teofil de a se face călugăr, recomandându-i să ia legătura cu Părintele Arsenie, care era în acea vreme la mănăstirea Sâmbăta.

*1940-1942 –  rămâne alături de părinții săi  în satul natal, Topârcea, lângă Sibiu.

*1942 – reia școala la Timișoara, tot o școală specială pentru nevăzători.

*1942 – în august la vârsta de 13 ani îl întâlnește pe Părintele Arsenie Boca la mănăstirea Sâmbăta de Sus, căruia îi spune că ar dori să îmbrățișeze viața monahală, și de la care a primit primele recomandări în ce privește practicarea Rugăciunii inimii sau Rugăciunea lui Iisus.

*1943-1948 – a urmat cursurile liceale la Timișoara (Liceul teoretic C.D. Loga); în acești ani de liceu a învățat limba franceză și limba germană.

*1948 –  în toamna anului a luat bacalaureatul.

*1948- 1953 – a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu devenind licențiat în Teologie. În această perioadă leagă o prietenie, care a durat decenii la rând, cu unul dintre colegi, Ioan Mihălțan, care ajuns episcop al Oradiei după 1990, îl va invita în fiecare Post al Crăciunului și al Sfintelor Paști, să conferențieze la Oradea în fața credincioșilor și a studenților de la Facultatea de Teologie.

*1953- la 1 aprilie, după ce o perioadă a stat în cumpănă, se hotărăște să intre în monahism,  iar mitropolitul Nicolae Bălan îi recomandă să intre în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, mănăstire în care va rămânea până la sfârșitul vieții.

*1953- la 15 august a fost tuns în monahism primind numele de Teofil.

*1960- la 15 august la Praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost hirotonit diacon după șapte ani de viețuire în haina monahală, de către mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului.

*1965 – are loc a doua întâlnire a Părintelui Teofil cu Părintele Arsenie Boca la Schitul Maicilor din București, însoțit de tânărul teolog Simion Săsăujan, căruia Părintele Arsenie i-a spus un cuvânt pe care Părintele Teofil l-a considerat foarte important: „Uite, o să ajungi preot, să fii înțelegător față de neputința omenească”.

*1970-1971–Părintele Teofil l-a mai întâlnit pe Părintele Arsenie la mănăstirea Sâmbăta și de două ori la București și la Drăgănescu.

*1983- la 13 mai a fost hirotonit preot de mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului.

*1986 – a fost hirotesit Protosinghel.

*1988- la 8 septembrie la Praznicul Nașterii Maicii Domnului a fost ridicat la rangul de Arhimandrit.

*1992-2009- a prelungit tinda mănăstirii, cum obișnuia să spună, mergând în lume unde a ținut nenumărate cicluri de conferințe religioase în toată țara, dar și în străinătate, fiind iubit foarte mult de către tineri.

*2002 – noiembrie 29, a fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de cavaler, pentru crearea și transmiterea unor opere semnificative pentru civilizația românească și universală.

*2003 – a realizat împreună cu Mitropolitul Antonie al Ardealului cunoscuta carte autobiografică: Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine”, din care aflăm o mulțime de lucruri din viața Cuvioșiei sale, din copilărie și până la apusul vieții.

*2009- la data de 29 octombrie, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca, după o suferință de câteva luni, a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o dâră de tristețe în sufletele celor care l-au iubit și apreciat, dar și multă lumină și bucurie în nenumăratele cărți pe care le-a publicat în decursul vieții, care rămân o zestre duhovnicească de neprețuit.

2. Volume publicate

Părintele Teofil a fost un iubitor de cultură afirmând că a mers în această viață pe calea Credinței și a Culturii. A considerat util să-și înregistreze cuvântările ca apoi să le încredințeze tiparului pentru a se putea folosi de cuvintele lui cât mai multă lume.

După 1990 a publicat mai multe volume de predici, conferințe, dialoguri:

• Ne vorbeşte Părintele Teofil, Editura Episcopiei Romanului, Roman, 1997.
• Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, Bucureşti, 1997.
• Lumini de gând, Editura Antim, Cluj-Napoca, 1997; ediţia a II-a, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003.
• Gânduri bune pentru gânduri bune, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1997.
• Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timi­şoarei, Timişoara, 1998.
• Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998.
• Din vistieria inimii mele, Editura ASCOR  Craiova, Craiova, 2000.
• Întâmpinări. Interviuri cu Părintele Teofil Părăian realizate de Sabin Vodă, Editura Sophia, Bucureşti, 2000.
• Pentru cealaltă vreme a vieţii noastre, Editura Deisis, Sibiu, 2001.
• Veniţi de luaţi bucurie – o sinteză a gândirii Părintelui Teofil în 750 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001; ediţia a II-a (O sinteză a gândirii părintelui Teofil în 1270 de capete) 2007.
• Darurile Învierii, Editura ASCOR Craiova, Craiova, 2002.
• Cuvinte lămuritoare – articole şi scrisori, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002.

• Amintiri despre duhovnicii pe care i-am cunoscut, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003.

• Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine.Convorbiri cu I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului,Sibiu, 2003; Ediția a II-a, Editura Andreiana, Sibiu, 2011.
• Maica Domnului – raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.
• Să luăm aminte! Interviuri realizate de diac. Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003; (Să luăm aminte! Interviuri realizate de Părintele Sabin Vodă), Editura Meteor Publishing, București, 2016.
• Hristos în mijlocul nostru, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.
• Fericirile, tâlcuite de Arhim. Teofil Părăian, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.
• Credinţa lucrătoare prin iubire: predici la duminicile de peste an, Editura Agaton, Făgăraş, 2004.
• Bucuriile credinţei, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2004; (ediţia a II-a, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2006).
• Gânduri senine, Editura ASAB, Bucureşti, 2005.
• Sărbători fericite! – predici la praznice şi sărbători, Editura Agaton, Făgăraş, 2005.
• Punctele cardinale ale ortodoxiei – îndrumar duhovnicesc, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2005.
• Din ospăţul credinţei, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2005, ediţia a II-a, 2006, ediția a III-a, 2007.
• Gânduri de altădată, pentru atunci, pentru acum şi pentru totdeauna, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2006.
• Gîndiţi frumos, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2006.
• Rugăciunea – piatra de încercare a tuturor lucrurilor, Editura Agaton, Făgăraş, 2006.
• Revărsări de gând, Editura ASAB, Bucureşti, 2007.
• Cu faţa spre veşnicia fericită, Editura Agaton, Făgăraş, 2007.
• Cum putem deveni mai buni. Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, Făgăraş, 2007.
• Cale spre bunătate, Editura Sophia, Bucureşti, 2007; Ediția a 2-a, revizuită, Editura Sophia, București, 2014.
• Fereşte-te de rău şi fă bine, dialoguri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea,  Alba Iulia, 2008; (Fereşte-te de rău şi fă bine. Sfaturi și îndemnuri de viață duhovnicească. Dialoguri realizate de Părintele Sabin Vodă), Editura Canonica, Cluj-Napoca, 2008
• Mulţumesc, Părinte Teofil, Fundaţia Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria neaşteptată”, Braşov, 2008
• Gânduri care duc la cer, Editura ASAB, Bucureşti, 2008
• Cale spre bucurie, Editura ASAB, Bucureşti, 2009.
• Credinţa mărturisitoare, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009.
• Daruri din darurile primite, Editura Adreiana, Sibiu, 2009.
• Întâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu. In memoriam Părintele Teofil Părăian. Convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010
• În nădejdea învierii. Predici la înmormântare, Editura Basilica a Patriarhie Române, Bucureşti, 2010.
• Ne-a întâlnit Dumnezeu, Fundaţia Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria neaşteptată”, Braşov, 2010.
• Paşi pe calea duhovnicească. Convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010.
• Gânduri care duc spre lumină, Editura ASAB, București, 2011.
• Bucurie și mângâiere. Predici la cununii, înmormântări și sărbători, Editura Agaton, Făgăraș, 2012.
• Să gândim frumos ca să trăim frumos. Antologie de cuvinte duhovnicești din scrierile Părintelui Teofil Părăian, Editura Agaton, Făgăraș, 2012.
• Ani de lumină, ani de bucurie. Din cele de pe urmă cuvântări rostite de arhimandritul Teofil Părăian, Editura Lumea Credinței, București, 2016.
• Să biruim suferința prin credință. Cuvântări la Sfântul Maslu rostite de Părintele Teofil Părăian, Editura Andreiana, Sibiu, 2019.

                                                                          Preot dr. Ion Alexandru Mizgan