“Ora Pământului”

În anul 1992, la Rio de Janeiro s-a desfăşurat prima întâlnire la nivel înalt, cu o impresionantă participare, vizând viitorul planetei noastre. La începutul ultimului deceniu al mileniului trecut s-a tras un puternic semnal de alarmă. Emisiile de noxe în atmosferă pun în pericol viaţa pe pământ. Se vorbea, la acea dată, de vreo două decenii, despre urmările catastrofale ale efectului de seră. Emisiile de noxe din perioada exploziei industriale au contribuit la subţierea stratului de ozon, care protejează planeta de razele solare. Efectul imediat şi vizibil al acestui fenomen a fost şi este încă încălzirea globală.

În finalul reuniunii de la Rio de Janeiro s-a adoptat o declaraţie comună şi s-a făcut un apel către ţările industrializate să aplice acele politici economice şi sociale menite să contribuie la reducerea poluării atmosferice. S-au stabilit atunci chiar şi procente de reducere a noxelor, astfel încât, în al treilea mileniu, lumea să respire uşurată. Cât de aproape sau cât de departe suntem azi de acest deziderat e greu de spus. Pentru a se ajunge la rezultate notabile în această privinţă trebuie, mai întâi, scos din inerţie, reformat însuşi “Sistemul”. Chiar dacă o ţară adoptă, să zicem, un pachet de legi severe privind protecţia mediului, tot nu se ajunge la un rezultat pozitiv. Marile companii transnaţionale, încă de la sfârşitul deceniului trecut, au recurs la exportul masiv de industrii poluante.

Beleaua de care scăpau ţările puternic industrializate era adevărată mană cerească pentru ţările sărace, cu mână de lucru ieftină. “Investitorii” străini s-au îndreptat şi spre România. Nu le-a scăpat nimic: ciment, siderurgie, industrie auto, chimie, aluminiu, exploatări aurifere ş.a.m.d.

Prea puţine din aceste contracte conţin prevederi, fie şi minime, de protejare a mediului. Fiind în cea mai mare parte secrete, ele nici n-au ajuns sub ochii opiniei publice. La aproape două decenii de la reuniunea de la Rio de Janeiro se constată că s-a făcut prea puţin pentru reducerea emisiunii de noxe. Mutate dintr-o parte în alta a planetei, sursele de noxe au rămas aproape intacte. “Sistemul” şi-a demonstrat forţa şi inerţia.

L-am lăsat tocmai în final pe marele poluant al planetei - fluviul de automobile. Nici măcar criza resurselor energetice, apărută pe la mijlocul deceniului opt al veacului trecut, n-a izbutit să încetinească expansiunea bolizilor pe şosele. Din “sfidarea mondială” a ţărilor producătoare de petrol n-au rezultat dacât petrodolarii. Producţia de automobile a continuat să crească, extinzându-se spre noi pieţe, sporind gradul de confort şi siguranţă al bolizilor. Şi, totuşi, prima mare criză a resurselor energetice a avut şi partea ei pozitivă.

S-a declanşat căutarea resurselor alternative. Ele au fost şi găsite chiar. Multe din acestea sunt viabile, economice şi mai ales regenerabile. Cu vreo doi ani în urmă, am aflat că fermierii unui sat hunedorean adaptaseră motorul tractoarelor la consumul de ulei de floarea soarelui. Din primăvară până în toamnă, în sat plutea mirosul de plăcinte coapte. Acesta e, oricum preferabil gazelor de aşapament, care îţi taie respiraţia. Ingeniozitatea românilor găsise o soluţie pentru a face faţă galopantei scumpiri a combustibililor din perioada respectivă. Cum s-ar zice, i-a învăţat nevoia. Multe alte soluţii au fost găsite pretutindeni în lume. Puţine au trecut însă de faza experienţelor de laborator. Marii producători de autoturisme n-au fost niciodată cu adevărat interesaţi de ele. Şi nici nu vor fi, atâta timp cât la mijloc sunt uriaşele interese financiare ale producătorilor de combustibil.

Abia sub presiunea actualei crize, producătorii americani de autoturisme au expus modele bazate pe acumulatori, cu o apreciabilă autonomie de deplasare. Dar până la producţia de serie va trece ceva vreme. Deocamdată, noxele fluviilor de bolizi agresează atmosfera planetei cu incalculabile consecinţe.

Pe 28 martie, între orele 20,30 şi 21,30, deci timp de o oră, vom stinge luminile.

Prin această “Oră a Pământului”, România se alătură tuturor ţărilor gata să-şi asume răspunderea pentru calitatea mediului. Va fi o oră de meditaţie privind soarta planetei.