(…)

Ai alunecat pe praf de stele şi te-ai retras în universul perfecţiunii, pe care ai căutat-o cu atâta consecvenţă şi seriozitate, aterizând într-un lan de lavandă înmiresmată, de unde ne vei urmări parcursul, al nostru, al celor care nu te vom uita NICIODATĂ…

Nimeni nu poate nega evidenţa : Ovidiu Domnici iubea cuvintele, oamenii de dincolo de aparenţe, era un veşnic îndrăgostit de viaţă, un optimist incurabil. Îi păsa de soarta semenilor săi, străduindu-se, din răsputeri, să le apere drepturile şi să nu-i dezamăgească . De fapt, greşesc. Despre Ovidiu Domnici mi-e greu sa vorbesc la trecut când îl simt atât de prezent în mintea şi sufletul meu. Imaginea lui e aievea…

Maestrul Domnici zâmbeşte cu ochii lui calzi şi expresivi, şi dă senzaţia că luminează orizontul peste care s-a lăsat, duminică, o noapte grea. În fiinţa lui vibrează intense şi minunate trăiri. Este un om atât de… firesc, de natural, încât inspiră încredere şi celei mai reticente persoane. Ovidiu Domnici conferă stabilitate şi inspiră încredere în sufletele timide, aşa cum puţini sunt în stare să o facă. El detestă ipocrizia si se amuză copios pe seama celor care cred că îi duc de nas inteligenţa sclipitoare. Bunătatea, omenia şi căldura sufletească îi infloresc mereu pe chip.

Îţi mulţumesc, Ovidiu , pentru tot ce ai făcut pentru mine, îţi mulţumesc pentru încrederea pe care mi-ai dăruit-o, din plin, şi care îmi va fi sprijin în această lume fără repere, îţi mulţumesc pentru aprecierile juste si verticalitatea de… OM !

Îţi promit că voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru a-ţi îndeplini cele care au fost, fără să ştim, ultimele tale dorinţe. Voi încerca să fiu în slujba oamenilor, aşa cum plănuiam să reuşim împreună, iar tu îmi vei veghea paşii de acolo, din văzduhul senin sau învolburat.

Celor care îl iubiţi şi-l admiraţi pe dragul nostru prieten desăvârşit, soţ iubitor, tată devotat, coleg exemplar şi om special, Avocatul Ovidiu Silviu Domnici, îmi permit să vă adresez câteva cuvinte : SĂ NU-L UITĂM PE OVIDIU !

Totodată, vă rog să găsiţi în adâncul sufletului vostru acea forţă interioară care să vă şteargă urmele de tristeţe provocate de golul plecării sale. Ar suferi cumplit să ne vadă îngenuncheaţi şi posomorâţi pentru că Avocatul OVIDIU DOMNICI a fost, este şi va rămâne fiinţa care surâde cu OCHII, iar ochii sunt, cum bine ştim, oglinda sufletului.

Rămâi cu bine, dragul nostru !

(…)

Av. Ciprian Ureche