NAŞA SE PREGĂTEŞTE DE ANIVERSAREA CELOR……100 DE PRIMĂVERI !

Tema ne-a fost sugerată cu iscusinţa, inteligenţa, inocenţa, sinceritatea şi nobleţea caracteristică locuitorilor satului românesc de o mai veche cunoştinţă de a noastră de la Joseni, Raveca Mănarcă, sora Monahului Iosif, pilduitor ostenitor pentru dragostea lui Hristos şi Dumnezeu, ce-şi doarme somnul de veci în cimitirul Mănăstirii Ortodoxe Române ” Adormirea Maicii Domnului “ de la Nicula, care ne-a vorbit cu o deosebită deferenţă despre evenimentul pe care îl pregăteşte naşa sa de cununie, MARIA CORCIU de la Mijloceni, oferindu-ne exhaustiv aproape toate elementele şi detaliile necesare şi indirect îndemnul şi invitaţia de a le consemna. În opinia noastră şi nu numai, vârsta în sine fie şi una înaintată, nu constituie un merit prea mare al niciunuia dintre noi pentru că până la urmă ne este dată de Doamne, Doamne, apoi e nemijlocit legată şi de ceea ce am primit/receptat de la antecesori, prin genele transmise/primite şi oricum vrem nu vrem, cu sau fără voia noastră, anii se adună, cum se întâmpla odată cu gradele în armată. Totuşi senectutea vorbeşte de la sine despre viaţa cumpătată, ordonată, lipsită de excese a subiectului, motiv pentru care trebuie să ne aplecăm cu atenţia cuvenită pentru că putem descoperi elemente, ce trebuie să ne îndemne la reflecţie şi ne permit să desprindem nişte concluzii, ce se pot dovedi pentru toţi folositoare. De altfel, noi românii am avut o activitate de pionerat şi în acest domeniu, prin înfiinţarea în urmă cu 60 ani, respectiv la 22 ianuarie 1952, a primului Institut de Gerontologie şi Geriatrie din lume, care a creat Gerovitalul H3 şi atâtea alte medicamente cu eficienţă în profilaxia îmbătrînirii şi în terapia stărilor patologice la vârsta a treia deosebit de apreciate în lume cu care s-au tratat printre alţii fostul lider chinez Mao Tze Dun şi atâtea alte numeroase personalităţi ale vieţii politice, economice, ştiinţifice şi culturale ale lumii.
Maria Corciu a văzut lumina zilei pe 18 august 1912 într-o familie de foarte buni gospodari ai Mijloceniului, respectiv în cea a lui Gavril şi Floarea Cordovan, fiind prima din cei cinci copii ai familiei. Ziua sa de naştere coincide aproape cu cea onomastică de Sfânta Maria, una dintre cele mai mari, mai importante şi mai frumoase sărbători ale creştinătăţii. N-a avut parte de o viaţă roz pentru că a trebuit să suporte vicistitudinile şi consecinţele primului şi mai ales pe cele ale celui de-al doilea război mondial, când şi-a pierdut tatăl, care a căzut pe front, ale ocupaţiei horthyste a acestor străvechi meleaguri româneşti, tragediei căreia i-a fost victimă preacucernicul părinte protopop iconom stavrofor Augustin Pop, parohul locului împreună cu ceilalţi şase patrioţi români bârgăoani, ale ocupaţiei sovietice cu cotele obligatorii şi numeroase alte obligaţii. A urmat apoi o foarte scurtă perioadă mai luminoasă din viaţa sa, în care la 15 februarie 1946, şi-a unit destinele împreună cu unul dintre cei mai falnici şi faini ficiori din sat, Simion Corciu, (1921-1994) cu care a adus pe lume şi au crescut doi copii : pe Ionel Corciu, astăzi unul dintre gospodarii fruntaşi ai satului şi pe Lenuţa, care s-a specializat şi activeză în turism, în judeţul vecin, respectiv la Vatra Dornei. Ionel împreună cu nora Ioana i-au adus şi înfrumuseţat viaţa cu 5 nepoţei: Tudor, Mihaela, Ioan, Cornel şi Adrian, astăzi majoritatea dintre ei oameni aşezaţi la casele lor, care la rândul lor au gratulat-o cu vreo şapte strănepoţi, care îi înseninează zilele. Nu le lipseşte aproape nimic. Ba mai mult produc şi pentru alţii produse ecologice pe care le-a consumat şi le consumă din totdeauna şi bunica. Unul dintre nepoţi, Ionel a devenit în ultimii ani fermier, proprietar al unei turme de ovine pentru că a ajuns la concluzia că de mâncare a fost şi va mai încă nevoie. Situaţia d-nei Maria infirmă multe dintre răutăţile, ce se pun pe seama relaţiei noră – soacră întrucât nora Ionuca îşi adoră soacra şi ar vrea să-i fie mereu alături. La aceasta concură poate şi faptul că nu i-a creat niciodată probleme, n-a fost vreodată bolnavă, ba mai mult de câţiva ani încoace a rămas imună chiar şi la banalele răceli de sezon, ce ne încearcă pe cei mai mulţi dintre noi aproape de fiecare dată la cea mai mică scădere bruscă de temperatură. Totuşi, doreşte să se mute pe perioada verii la casa ei pentru a mai putea schimba câte o vorbă cu vecinele şi prietenele de o viaţă – D-na Budăceanu, D-na Holbură şi celelalte.
I-am cunoscut ”omul “ la debutul activităţii profesionale la Joseni, când în virtutea funcţiei sale de membru al fostului Comitet executiv al Consiliului Local ( pentru activităţile desfăşurate în această calitate nu se acordau niciun fel de indemnizaţii/ remuneraţii – n.n.) era una dintre personalităţile de seamă ale comunităţii locale. L-am apreciat întrucât a înţeles, chiar dacă era reprezentantul satului natal că şi celelalte sate au nevoile, priorităţile, problemele lor şi trebuie tratate în mod echitabil, iar întodeauna adopta o poziţie rezonabilă. Ulterior, l-am cunoscut şi pe Toma, unul dintre cei 8 fraţi şi surori ai lui, un om înzestrat cu un talent poetic, pe care îl exersa şi punea în valoare mai ales cu ocazia trecerii în rândul celor drepţi a consătenilor ce i-au fost mai apropiaţi, devenind astfel unul dintre colaboratorii permenanenţi pentru asemenea situaţii ai regretatului părinte inconom stavrofor Eugen Trif. Deosebit de apropiat ne-a fost şi Gavril, un alt frate de-al său ” neîntrecut creator de momente de bună dispoziţie “ probabil pentru a mai uita de unele necazuri de care a avut parte cum a fost decesul prematur a soţiei sale Lenuţa, fosta noastră vecină, care l-a făcut fericit dăruindu-i doi băieţi gemeni şi o fată.
Indirect am cunoscut-o şi pe soţia sa, Maria Corciu, care a fost nevoită multă vreme să se preocupe mai mult singură de problemele gospodăriei şi familiei, de creşterea şi educarea copiilor pentru că omul ei era nevoit din cauza obligaţiilor profesionale să plece la serviciu dimineaţa devreme şi să se reîntorcă seara târziu. Nu s-a plâns şi n-a dramatizat niciodată situaţia, şi-a păstrat calmul şi a încercat să tempereze lucrurile chiar şi atunci când necazurile i-au venit chiar din partea bărbăţelului său, care într-o împrejurare poftind şi râvnind la trup mai tânăr s-a lăsat ispitit, iar ispita l-a adus într-o postură deloc de invidiat şi în plus l-a făcut să-şi piardă nu numai poziţia socială, dar şi slujba ce-i aducea o importantă sursă de venit pentru familie. Soţia a fost singura care l-a consolat pe Simionucul ei : ” Las bărbate doar nu eşti primul şi nici ultimul pe lumea asta, ce a căzut în păcat !. Vom depăşi această situaţie cum am depăşit atâtea altele! “. Pentru aceste calităţi deosebite MARIA CORCIU a fost şi este preţuită nu numai de membrii săi de familie, de numeroşii săi cunoscuţi şi apropiaţi, dar şi de întreaga comunitate, care cu siguranţă va şti să o sărbătorească aşa cum se cuvine şi cum a dovedit că merită la aniversarea celor 100 de primăveri.
De aceea, îi adresăm cu anticipaţie multă sănătate şi fericire, să se bucure în linişte de toate lucrurile bune pe care le-a înfăptuit şi îi urăm în devans alături de toţi cei ce îi sunt dragi şi apropiaţi un sincer La mulţi şi fericiţi ani !