La catafalcul unei dăscălițe

Rebrenii sunt oameni mai aparte,încărcați de idealuri nobile ,de omenie,demnitate și civilizație. Idealuri ce-i caracterizează printr-o pilduitoare solidaritate cu cei care le-au fost de un real folos cum de fapt sunt dascălii,oamenii de suflet ce le-au călăuzit pașii spre țeluri înalte,pe care-i onorează și îi însoțesc până la poarta raiului. Pleci din Rebra oricând cu dorința de a reveni.
Sătenii Rebrei, au sentimentul stimulativ a filiației lor la respect și dăruire .O dovadă în acest sens este participarea lor în număr mare la Capela din Bistrița spre a conduce spre locul cu verdeață a dăscăliței lor VIORICA SAVA,care încă din tinerețe a îmbrăcat haina modestiei ,fiind o călăuză printre săteni și colegii de catedră. Coborâtoare din comuna Feldru ,a plecat spre desăvârșirea studiilor și spre locurile de muncă.A poposit la Blaj,Cluj pentru studii și apoi la Ilva Mare și în final la Rebra unde a slujit câteva decenii.Aici,la Rebra și-a regăsit liniștea ,și-a umplut viața ,punând bazele unei vieți spirituale desăvârșite.
Zilele trecute în incinta Capelei a avut ultima ședință cu părinții,a ținut ultimul referat pe teme de educație ,având alături întregul sat în frunte cu primarul,secretarul,consilierii locali și toată dăscălimea locală și din împrejurimi,foști elevi cu copii și nepoți.Moderatori au fost trei preoți minunați –protopopul de Bistrița Vidican,preotul Benea și Florin Rus de la Năsăud,care au adus binemeritate elogii dascălilor prin vorbe înțelepte din Cartea Sfântă și prin versuri cu puternic mesaj de stimă pentru dăscălița și mama .
Numele dăscăliței de la Rebra ,cu toate că de ani buni s-a stabilit la Bistrița,sătenii nu l-au uitat ,ci mereu solicitat atunci când s-a simțit nevoia ,ca dovadă trecerea anilor conferă mai multă înțelepciune.
Rebrenii au în inimă chipul blând a dăscăliței lor, care s-a comportat prietenos,aproape colegial cu toată lumea,fiind mereu împreună cu elevii și sătenii în sala de clasă,pe sceana Căminului cultural,pe terenul de sport,în bibliotecă sau excursii prin țară,fapt pentru care e prețuită mai mult decât și-a imaginat cât a fost în viață..A fost o lecție de bunătate și credință.
In încheierea ceremoniei parcă toți rebrenii au rostit într-un singur glas:
De-aș putea să adun stea cu stea,
Să le fac un buchet pentru ea,
Dăscălița mea,profesoara mea
In viața mea,o caldă stea.