“Întâlnirile de luni” -Dan Sociu

Și în această toamnă, în noua serie de evenimente literar-culturale, “Întâlnirile de luni” îşi propun să promoveze lectura în rândul tinerilor, să îi atragă spre literatură şi biblioteci, demonstrând totodată că literatura este un fenomen viu.

La a 15-a ediţie – care va avea loc luni, 26 septembrie 2011, ora 19, la Galeriile Arcade24 ale Uniunii Artiștilor Plastici – Biblioteca Judeţeană vă invită la o întâlnire de excepţie cu scriitorul Dan Sociu şi cu cea mai nouă apariţie editorială a acestuia, Pavor nocturn.

Cetitor, deparazitează-ţi creierul! Literatura e vie!

Dan Sociu s-a născut în 1978, în Botoșani. A publicat patru cărţi de poezie: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămînă (Junimea, 2002), Fratele păduche (Vinea, 2004), Cîntece eXcesive (Cartea Româneasca, 2005), Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011) și două romane: Urbancolia (Polirom, 2008) și Nevoi speciale (Polirom, 2008). A cîștigat Premiul Româno-Canadian Ronald Gasparic, în urma căruia i-a apărut volumul de debut, Premiul Mihai Eminescu pentru Debut, Premiul USR, Cea mai bună carte de poezie a anului pentru Cîntece eXcesive. A tradus volume de poezie de Charles Bukowski, Seamus Heaney și E. Cummings și romane de Jack Kerouac și Aleksandar Hemon.

Ducînd mai departe filonul cel mai întunecat și mai psihedelic din Cîntece excesive și din Nevoi speciale (camera obscură, terorizantă, din blocul sordid al copilăriei…), noul volum de poeme semnat de Dan Sociu pare scris de un om întors din iad, transformat interior și, de la un punct încolo, de nerecunoscut. Ceea ce s-a schimbat sensibil este mai întîi perspectiva, apoi percepția și atitudinea, cu efect direct asupra scriiturii. Titlul – Pavor noctun – e mai mult decît un diagnostic clinic: sindrom coșmaresc nocturn cauzat de stres și conflicte diurne, iar cele trei secțiuni ale cărții (cu gura uscată de ură, apă de vis, studiu de caz și pavor nocturn) sunt dispuse într-un crescendo semnificativ: de la ipostazele unei cruzimi existențiale extreme, sado-masochiste, a vieții de cuplu („dragoste cu vată-n nări / dragoste cu bani pe piept / vreau să scriu despre tine / cum ar scrie un cîine / cu fața-n cearșaf…“), spre un soi de iluminare stranie, inumană. În prima secțiune sunt reluate cîteva dintre cele mai puternice „cîntece eXcesive“, cu amestecul lor de tandrețe delicată, candidă și de atrocitate fără speranță, în care urletul inițial devine scîncet neputincios. Prin acuitatea cu care izbutește să capteze percepția terifiantă a stărilor-limită, debarasîndu-se de lestul modelor și al efectelor speciale, poetul major din el iese însă, cu adevărat, la lumină. Paul Cernat