IA ȘI POEZIA

Când ia și poezia primesc în dar o sărbătoare de care se pot bucura atât de multe suflete prezente, înseamnă că frumosul mai poate fi dăruit și răspândit în jurul nostru, cu efortul și dăruirea celui care poate dovedi oricând că, ,,Dacă vrei cu adevărat, poți!’’.

De ce spun asta?

 Mai zilele trecute am fost invitată,  pentru a doua oară, la o Sărbătoare  a Cuvântului și Poeziei, un Festival Național de literatură, artă și tradiții ,,Zilele IEI, zilele POEZIEI-Ediția a-II-a, 2022, desfășurată la Târgu Lăpuș, Maramureș- organizat de către d-na prof. dr. Valeria Bilț, personalitate recunoscută a culturii maramureșene și sufletul acestor evenimente. Au participat mari nume ale Scrisului Românesc, de la Mare la Carpați și de dincolo de ei, care        s-au bucurat aici de frumosul dăruit prin cuvânt,( clădit în zidul nemuririi), tradiții, obiceiuri, pitorescul zonei și mai ales primirea călduroasă a gazdelor maramureșene.

Gândit ,,ca la carte’’,evenimentul  a fost atât de bine organizat, încât a umplut ,,paharul sufletului’’ fiecărui invitat care la plecare a promis că va reveni și la anul.

De ce nu? Când poți dărui și te poți antrena într-un demers ca acesta în care pornești la drum în primul rând, cu inima, reușind să cinstești, să comemorezi, să omagiezi, să admiri și să respecți, pe acorduri de muzică sau prin vers rostit, prin cântec sau  joc, prin muzică instrumentală sau vocală, prin participarea atâtor personalități culturale ale țării, înconjurate de modestia și simplitatea fermecătoare a sătenilor întâlniți, de participarea artiștilor care au cinstit cu prezența evenimentul, dar și prin susținerea oferită de  către partenerii Media, Compania Româna de Știri, etc.

Ne-au fost călăuze bucuria și admirația, respectul și prețuirea pentru cei care au ținut conferințe, cadre universitare cunoscute ( d-na prof dr. Valeria Bilț,  prof. dr.Terezia Filip, d-na prof. univ. Delia Suiogan), cei care au citit poeme la Monumentul Eroilor din orașul Târgu Lăpuș, recitaluri. Musafirii s-au bucurat de vizita făcută la Mănăstirea Rohia-biblioteca îngrijită  cândva de Nicolae Stainhardt-monahul de la Rohia, vizita la Codrii Seculari- Băiuț, -zona protejată UNESCO- de seara festivă -Casa Preturii, expoziția prezentată de pictorul Nuțu Bota sau de Serile de Poezie organizate.

Poezia nu putea fi completă  decât în forma ei cea mai pură și curată. De aceea, invitația de a participa la activitatea de la Casa Muzeu de la Rogoz, a fost primită cu mare încântare de către toti cei prezenți, critici literari, pianiști, sculptori, ziariști, editori, scriitori și artiști cunoscuți.

Pe fondul muzical oferit de cunoscutul artist Ovidiu Purdea Someș, de jocul în curtea muzeului și Șezătoarea femeilor din localitate, pe cântecele tinerelor interprete ale zonei, sub coordonarea Adelei Șanta, al cetrașului Alin Podină sau a Ioanei Roman, musafirii au pășit pe poarta muzeului unde au trăit clipe de emoție și încântare, prețuind folclorul, tradiția, cântecul și jocul popular.

Gazda noastră, împreună cu d-na Calina Mârzac, muzeograf, au organizat prezentarea momentului folcloric, amintind tuturor ca nimic din ce-i românesc, nu piere și nici nu va pieri vreodată!

Muzeul și biserica, ia și poezia au hrănit sufletul însetat de  încântare, rugăciune, frumos și înălțare. Spe CER, spre Oameni și spre ce pot face ei frumos. Într-o lume grăbită, plictisită, care uneori riscă să își uite originile, istoria și neamul!

FELICITĂRI, d-na Valeria Bilț! Ai fost înconjurată de atâtea nume mari ce pot fi regăsite pe invitație și în fotografii, astfel încât și aceasta a-2-a ediție să fie una foarte reușită, ca și demersul de salvare a tradițiilor, valorilor neamului românesc, prin recunoaștre  și cinstire.

Iar pe mânecile iei românești pot fi scrise poezii și cântece, în frumosul grai strămoșesc!

Am înmuiat penița în culoarea

 Pictată în frumosul curcubeu,

 Am prins-o apoi în cusătura iei

 Purtată-aici din veci, de neamul meu.

 Din tricolor eu am luat mândria

Și tot din el mi-am decupat năframa,

Pe umerii cămeșii, eu am cusut nădejdea

Și nu uit niciodată de sfatul de la mama.

 Precum albina, eu mi-am cusut polenul

Din cupa florilor-fără răgaz

 N-am vrut să știu ce-i truda ori zăbava,

Nici lacrimi n-am lăsat să-mi curgă, pe obraz.

Din tot ce-i românesc, păstrat-am rădăcina

Acestui neam, care-a rămas prin vreme

 De strajă țării, să-și înalțe, falnic

 Fruntea-la cer, fără a plânge sau a geme.

 Opinca, ia și vorba cea străbună,

 Rămân pe veci, comoara cea mai mare

 Și nu le vindem, căci bunii și străbunii

 Ni le-au lăsat ca lucruri de valoare.

 De Sus, din Cer, noi azi primim puterea

 Ca să stăm iarași, frate lângă frate,

 Ca să cinstim istoria, hotarul și părinții

Căci țara și cu ia nicicând nu pot fi date!

Nadia Urian Linul