Foaie verde barabulă,noi toţi românii muncim Şi primim…o leafă!

In România pe cale de dispariţie este specia numită cultul muncii. Am devenit o ţară de laşi, lingăi,şmecheri,speculanţi,şmenari,farisei pocăiţi, turnători,bişniţari în sutană, manelişti,de pişălcioşi,căcăcioşi,plângăcioşi, flecari, pe umerii viermănoşi ai F.M.I. si U.E. ori mai bine zis în jargon-MUE! Bineinţeles că nu e vorba de o instituţie ci de un procedeu postmodern inventat de cimpanzei în călduri. Din 1989 la vale avem parte numai de politicieni de carton, ciolănari, analfabeţi, cuplaţi cu pupeze pline de silicoane şi cercei în organe după chipul şi asemănarea votanţilor cufuriţi si netrataţi cu sulfamide salariale.

Tot felul de Dinu Păturici, Pristandale, turiste prin aşternuturi şi partide, pensionari repetând serviciul militar, în pieţele disperării şi sărăciei. Fraţie şi făţărnicie creştină, vid cultural, hoţie oficializată şi impostură de masă.

Şi în acest concert social absurd, mai mult decât jegos în realitate, puţinii oameni de spirit cu capul încă pe umeri şi simţul echităţii sociale, raţionale în această junglă de nebuni cu măşti pictate în alb, apar ca nişte prinţi Mâşkin.

De aceea din folclorul străzii am ales titlul acestui pamflet social.

România pare părăsită de Dumnezeu, iar oamenii vorbesc tot mai mult singuri pe străzi şi nu îi ascultă nimeni căci guvernanţii şi parlamentarii suferă ciudat de o orbire şi o surzenie generalizată. O realitate vulgară, un sistem dirijat din afară spre transformarea românilor în slugi comunitare, obediente, pupcuriste de foşti securişti şi turnători etc.etc.

O lume haotică, nedemocratică, coruptă, mincinoasă, leneşă, semidoctă, dementă, criminală, hoaţă desprinsă parcă din pictura lui Bosch!