Elveţianca URSULA HOFMANN – de 20 de ani împreună cu bistriţenii

D-na Ursula Hofmann este „Cetăţean de onoare al municipiului Bistriţa” – titlu acordat în urmă cu 10 ani, în semn de apreciere a activităţii depuse în folosul persoanelor în dificultate, prin ajutoare şi donaţii. De asemenea, relaţiile de colaborare cu instituţii din municipiu şi judeţ.

În aceste zile de sărbătoare a oraşului elveţienii sunt în mijlocul nostru. Împreună cu soţul său, dl. Bert, a descins la Bistriţa cu un nou transport de ajutoare. Din martie 1990, când au venit pentru prima dată la Bistriţa, opera lor umanitară înscrie un număr impresionant de materiale donate (50 de transporturi a câte 12-15 tone). Donaţiile reprezintă Biserica Evanghelică / Reformată din Kreuzlingen, oraş de peste 100 de mii de locuitori, aflat pe graniţa cu Germania. E firesc să spunem că derularea acestei relaţii, de peste 20 de ani, dovedeşte vocaţia lor de solidaritate cu cei care au nevoie de ajutor.

„Vă mulţumesc din suflet, pentru ce aţi făcut pentru noi…”

Anii s-au scurs şi rememorând, acum la orizontul de timp prezent, ce s-a făcut şi căror necesităţi au răspuns acţiunile de ajutorare, duse la îndeplinire, ale d-nei Hofmann în acest interval de timp, profilul său este cu atât mai merituos.

…Sâmbătă, 10 iulie, soţii Hofmann s-au întâlnit cu reprezentanţi ai instituţiilor bistriţene – o întâlnire „jubiliară” de 20 de ani, cu prietenii care au ţinut să-i mulţumească şi de această dată pentru generozitatea şi sensibilitatea la nevoile lor, ale colectivităţilor pe care le conduc. Unităţi de ocrotire, unităţi şcolare sau alte instituţii, precum Şcoala Sf. Mare, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), odinioară Unitatea de Pompieri, Penitenciarul Bistriţa, Fundaţia „Amazoanele bistriţene”, care are în preocupare ajutorarea femeilor suferinde de cancer, Centrul de ocrotire a bătrânilor din Nuşeni.

„Ne-aţi ajutat cu tot ceea ce am avut nevoie. Vă mulţumesc din suflet pentru ce aţi făcut pentru noi” (Doina Tatu – director Şcoala de Arte şi Meserii „Sfânta Maria”). „Vă adresez recunoştinţa în numele celor 360 de femei din Fundaţia „Amazoanele bistriţene” (Livia Moldovan, preşedinta Fundaţiei).

Au exprimat cuvinte de consideraţie, de asemenea, inspector şef al ISU Bistriţa-Năsăud - maior Florea Constantin, Ioan Hognogi – comisar şef, din partea Penitenciarului Bistriţa. Bistriţenii au ţinut să-şi manifeste sentimentele, dăruindu-le prietenilor suveniruri, precum: o iconiţă cu Sfânta Fecioară Maria, album „Bistriţa –nostalgii citadine” de Oscar Scrabel, ba chiar şi o sticlă de „tzuică Bistriţa”…

Încercăm să „recapitulăm”, în câteva date, destinatarii şi, mai exact, în ce au constat ajutoarele aduse, stând de vorbă cu d-na şi dl. Hofmann. Translatorul fiind prof. Edit Levei- de la Colegiul „Liviu Rebreanu”. Am răspuns invitaţiei, pentru acest dialog, purtat la Casa de Cult Reformat Bistriţa, str. Zorilor nr.7, unde sunt găzduiţi oaspeţii elveţieni.

D-na Ursula şi dl. Bert sunt, deopotrivă, amfitrioni atenţi, încântători.

„Ajutoarele nu ţin cont de apartenenţa etnică, politică, religioasă…”

•Primul transport a fost în martie 1990, pentru Biserica Reformată, cu două camioane, şi a constat în: alimente, săpun, cosmetice, haine şi încălţăminte, d-na Ursula însoţind personal transportul. A urmat Şcoala de Arte şi Meserii „Sfânta Maria”. Acţiunea aici a fost pe două planuri: ajutor financiar pentru renovarea grupurilor sanitare, atelierelor, a sălii de sport şi donarea de materiale: textile, veselă, maşini de cusut, îmbrăcăminte de protecţie destinate activităţii formativ-profesionale, haine pentru eleve, perdele şi covoare etc.

•La Şcoala Generală nr.1 „Petru Rareş” Bistriţa s-a donat mobilier şcolar. A urmat Liceul nr.3 (profil forestier): saltele pentru internat (75 bucăţi), maşini-unelte pentru atelierele şcolare. Un transport cu îmbrăcăminte a fost distribuit, prin Serviciul social al primăriei – str. Dornei, persoanelor aflate în dificultate.

•Pentru Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”: orgă, perdele, bănci, scaune, table didactice, haine de protecţie pentru personalul auxiliar al colegiului. Veselă, saltele, paturi pentru internat, 2 televizoare.

•La Penitenciarul Bistriţa: haine, televizoare, instrumente muzicale, haine de protecţie pentru cei care prestează diferite munci. Utilaje pentru grădinărit, saltele.

•Pentru Grădiniţele din Bistriţa – nr.1, nr. 12, nr. 18 şi nr. 5, diferite jocuri didactice, perdele, covoare, mobilier. Maşină nouă de spălat (cumpărată la Bistriţa); material textil pentru confecţionat lenjerie pătuţuri.

•Pentru cei circa 220 de copii din plasament familial: dulciuri, jucării, îmbrăcăminte.

•Fundaţia „Amazoanele bistriţene”: proteze medicale, ajutoare financiare.

•ISU (Pompieri): maşină de intervenţii stins incendii pentru teren accidentat, pompe de mare capacitate pentru evacuarea apei. Ustensile hidraulice pentru descarcerat.

•Centrul de Ocrotire a Persoanelor Vârstnice Nuşeni (150 persoane asistate social): lenjerie de pat, pături, cearşafuri.

•Notez, din lista destinatarilor, acestor ajutoare, şi adrese din Bucovina, spre care şi-au îndreptat atenţia elveţienii noştri, pentru cei 13 copii din Vulcan, sau familii din Vatra Moldoviţei şi Paltinu.

•Construcţia Casei de Cult Reformat din Bistriţa – str. Zorilor, nr. 7, inaugurată în septembrie 2009, a fost susţinută financiar de comunitatea din Kreuzlingen şi de comunitatea din Scherzingen.

„Ajutoarele nu ţin cont d apartenenţa etnică, politică, religioasă, ori de interese de grup”- ţine să menţioneze dl. Bert Hofmann. Acesta este criteriul de susţinere, la care au subscris cei din Kreuzlingen, atunci când au demarat acţiunea umanitară la care ne referim - mai spune domnia sa.

Ursula Hofmann: „Bineînţeles, eu sunt bistriţeancă!”

- Când credeţi că veţi pune punct acţiunilor dv. la Bistriţa?

Ursula Hofmann: - Doresc să ajung la punctul final, atunci când… toţi o să fie în aceeaşi situaţie, încât nu va mai fi nevoie şi de camion… Să ne bucurăm ca prieteni vechi, care se revăd mulţumiţi, sănătoşi.

Bert: - Soţia a spus aproape totul, ce era de spus: să ne întâlnim ca prieteni…

Acum, dacă sunt întrebat unde-mi este soţia, răspunsul meu este simplu: Este la Bistriţa… sau lucrează pentru Bistriţa.

Ursula: - Bineînţeles, eu sunt bistriţeancă!... Ni se alătură şi vor continua, desigur, ceea ce facem aici, şi fiica noastră Petra şi chiar şi nepotul nostru Daniel, de 19 ani. Pentru că şi ei se implică în aceste acţiuni de ajutorare.