Editorial de Menuţ Maximinian: Mame fără Mărţişoare

În ceas de primăvară, când cu toţii ar trebui să ne bucurăm de reînvierea naturii, când lumina zilei pune din ce în ce mai mult stăpânire peste întunericul nopţii, mulţi dintre noi am renunţat la a mai purta Mărţişoare în dreptul inimii, transformându-le în fapte de solidaritate cu vecinii noştri din Ucraina. Un mărţişor spre Cer pentru Natasha Perakov, prima femeie pilot de vânătoare din Ucraina, pentru scriitoarea Iryna Tsvila şi pentru toate femeile ce au murit pe front şi care nu s-au temut nicio clipă să lupte pentru țara lor. Iryna Tsvila, mamă a 5 copii, a murit alături de soţul ei apărând Kievul cu arma în mână, impresionând o lume întreagă. Am fost întotdeauna un om al păcii. Şi îmi iubesc ţara, şi scriu despre neamul meu în cărţi, pentru că face parte din sufletul meu. Dumnezeu să ne ajute să nu mai fim vreodată nevoiţi să fugim de pe pământul natal precum vecinii noştri. Nu poţi să îţi pui casa, neamul şi pământul unde te-ai născut într-o valiză, că nu încap. Le poţi lua doar în sufletul plin de durere. Ce vină au aceşti copilaşi? Se despart de casă, de şcoală, de prieteni. Nu îmi pot imagina ce e în inima părinţilor, ce e în inima bunicilor. Nu mai vorbim şi de animăluţele ce rămân în urma celor ce fug din calea războiului, că iar vor sări unii că iubesc animalele. Da, pe Arca lui Noe se găseau toate vieţuitoarele ce au fost salvate de la pieire. Mă vor lua unii cu istoria, am fost şi eu la fraţii noştri români din Cernăuţi. Orice s-ar fi întâmplat în trecut nu avem niciun drept să folosim arme în prezent. De ce mai trebuie să moară tineri nevinovaţi în război? Judeţul Bistriţa-Năsăud este aproape de graniţă, iar solidaritatea bistriţenilor a fost una care ne-a uimit în modul cel mai plăcut. De la firme de transport care şi-au pus autocarele la dispoziţia refugiaţilor, la hotelurile şi pensiunile care au anunţat că nu mai fac cazări, punându-şi spaţiile la dispoziţia celor care au fugit din calea războiului, până la oamenii simpli care au spus că îşi deschid casele pentru vecinii lor, toate ne-au impresionat. Doamnele profesoare au făcut, la rândul lor, un gest simbolic renunţând la flori şi Mărţişoarele tradiţionale, arătându-şi iubirea faţă de fetele şi femeile ce au venit în ţara noastră, rugând elevii să fie alături de acestea prin donaţii la care să anexeze simbolic un şnur de Mărţişor. Anul acesta, cu toţii am dat un alt rost primăverii, arătându-ne dragostea frăţească. Am văzut mame ce şi-au luat copiii în braţe, ducându-i în lumea largă doar să-i ştie bine, feriţi de orice pericol. E adevărat, copilăria, casa în care ai crescut, prietenii de la şcoală au rămas în urmă, însă, lângă sufletul mamei, toate parcă dispar, puterea ei de apărare având o magie aparte. Zâmbetul copiilor ce au trecut graniţa va salva lumea. Şi nu vor uita niciodată gestul nostru de a fi oameni şi de a-i primi în comunitatea şi familiile noastre. Nici oamenii de cultură nu au stat de-o parte, transmiţând mesaje de solidaritate cu poporul ucrainean. Iată ce spune decanul de vârstă al scriitorilor, Mihai Şora: „Vai și amar! Încercați o clipă să vă puneți în locul acestor oameni: căutați un cărucior pentru părintele vostru ori pentru bunic, strângeți actele, câteva amintiri la care țineți, haine de iarnă, o pătură și merinde, două-trei jucării pentru copil… Și porniți la drum...…fără a ști dacă vă veți putea vreodată reîntoarce acasă”. La rândul lui, Mircea Cărtărescu declară: "Există eroism în istorie. Perșii erau o forță inimaginabilă în lumea veche, dar micul popor elen nu a cedat, și au urmat Termopile, Salamina, Plateea, Maraton. Toți tiranii, din toate timpurile, au înțeles, pierind jalnic, că există o forță mai mare decât cea militară, și că ea câștigă bătăliile, dorința oamenilor de libertate. Sunt cu trup și suflet alături de Ucraina în acest război stupid și criminal de care ea nu este vinovată." Concluzia îi aparţine lui Radu Afrim, fiind întru totul de acord cu ceea ce spune regizorul: „Să nu mai aud pe careva că zice: „actorii să stea departe de politică, să-și vadă de teatru' lor”. Iată că, un om de cultură poate fi eroul zilelor noastre, trecând de la actul de pe scenă la viaţa reală, dovedind un adevărat patriotism. Președintele Zelenski s-a filmat pe o stradă din Kiev declarând: „Eu sunt aici, nu vom depune armele. Vom apăra patria noastră. Arma noastră este adevărul, dar și faptul că acesta este pământul nostru, patria noastră, copiii noștri. Noi le vom apăra. Slavă Ucrainei!/Trăiască Ucraina!” Un Mărţişor pentru Prima Doamnă, Olena Zelenska, arhitect şi scenarist, ce a rămas să lupte pentru Ucraina, chiar dacă a fost avertizată ca fiind ținta numărul doi, după președinte. „Poporul meu drag! Ucraineni! … Sunteți incredibili! Sunt mândră să trăiesc în aceeași țară cu voi! Astăzi nu voi plânge și nu mă voi panica. Voi fi calmă și încrezătoare. Copiii mei mă privesc. Și voi fi alături de ei. Și de soțul meu. Și de voi toți”, spunea într-o postare soţia preşedintelui. Olena Zelenska a postat o fotografie a unui bebeluş născut într-un buncăr din Kiev: „Acest copil s-a născut într-un buncăr din Kiev. Acest lucru s-ar fi întâmplat în condiții complet diferite, sub un cer liniștit. Asta e ceva ce ar trebui să vadă copiii. Noi suntem armata, armata este în noi toţi. Şi copiii născuţi în adăposturi vor trăi într-o ţară paşnică care s-a apărat”. Îmi povestea bunicul meu cum a fost în război, câţi oameni au murit atunci. Speram ca generaţia mea să nu treacă prin aşa durere. Nu rămâne decât să ne rugăm Domnului pentru pace şi să ajutăm cu ce putem pe cei care vin cu inima plină de durere şi se adăpostesc la noi.