Contribuţia activităţilor de memorizare la formarea profilului moral al copilului preşcolar

În activităţile de memorizare, pe lângă dezvoltare memoriei se urmăreşte şi formarea deprinderilor de ,,interpretare” a unui text scris, de folosire combinată a limbajului verbal cu cel nonverbal. Şi aici, o importanţă deosebită îl are modelul oferit de educatoare. Ea trebuie sa arate o bucurie evidentă atunci când recită şi citeşte o poezie. Versurile se port utiliza in orice moment al zilei; există poezii care se referă la somn ori la trezirea din somn, la spălat, la masă. Există, de asemenea, poezii care se referă la sentimente sau trăiri spirituale. Poezia nu necesită ocazii speciale pentru a fi spusă sau ascultată. Dacă este păstrată pentru ocazii, copiii vor fi frustraţi de multe minunate experienţe.
Un lucru este important de reţinut: copiii nu trebuie să fie obligaţi să înveţe poeziile pe dinafară, dar trebuie apreciaţi în mod deosebit atunci când o fac. Esenţial în acest moment este ca preşcolarul să ştie co există poezie şi să se dechidă spre ea.
Odată formată, o atitudine pozitivă şi o motivaţie puternică, izvorâte din plăcerea de a asculta poezia, ori mai degrabă simultan cu acest proces, apare şi dorinţa copilului de a spune el poezia, plăcerea de a o recita. Utilizând diferite prilejuri de a recita anumite poezii, exprimându-şi bucuria de fiecare dată când le aude ori le spune ea însăşi, educatoarea îi va motiva treptat pe copii să reţină versurile, astfel că ei se vor oferi singuri să spună unul-două versuri, chiar să o ajute ori să o controleze pe educatoare atunci când ea va ,,uita” sau va ,,greşi” versul. Acest procedeu va evita stresul din perioada serbărilor, când, de obicei, se lasă la o parte alte activităţi, ca preşcolarii să fie îndopaţi cu poezii de ocazie, siliţi să le memoreze într-un timp scurt, cuvinte pe care nu le înţeleg ori nu le acceptă (dar nimeni nu le cere părerea) şi pe care le vor uita foarte repede, de multe ori chiar şi atunci când sunt pe scenă. În schimb, învăţarea în timp a versurilor, pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, rezultate din câns în când pentru plăcerea grupului, de a le auzi sau de a le recita, va asigura ,,stocul” necesar de poezie pentru orice eveniment festiv.
Se poate institui chiar ,,ziua poeziei”, în care orice copil care ştie o poezie este chemat să o spună, în care recită educatoarea, un părinte, un adult sau chiar copii mai mari.
Se poate institui, de asemenea un ,,Caiet de poezii”, în care educatoarea va scrie în prezenţa copiilor poezia care a fost adusă de acasă. Orice educatoare trebuie, desigur, să aibă un asemenea caiet cu poezii ori alte texte, adunate în timp, ce pot fi utilizate în diferite activităţi educative. Cu aceată ocazie copiii vor învăţa că poeziile se găsesc în cărţi anume ori în reviste şi că au un autor, adică le-a compus cineva.
Pe lângă citire ori recitarea poeziilor de către educatoare sau un alt adult, se pot utiliza cu succes şi audierea de discuri şi casete. Ar fi recomandabil să se renunţe la practica generală de a se prezenta poezii destinate exclusiv copiilor. Nu este niciodată prea devreme să se citească un copil din marea poezie.
Nu este bine să se evite operele marilor poeţi sub cuvânt că sunt greu de înţeles. Nici adultul de multe ori, nu le îmţelege cu adevărat. În această epocă, se agresează individual indiferent de vârsta lui ; poeziile lui Alecsandri, Eminescu, Coşbuc, Topârceanu, Minulescu, Arghezi ar putea constitui paveze importante pentru copii, şcoli de receptare şi creare autentică a poeziei, literaturii şi artei în general.

Prof. înv. preşcolar: Dumitrean Ana
Școala Gimnazială ,,Vasile Scurtu”- Parva