La noi

În apropierea Marii Sărbători

În apropierea Sărbătorii noastre Naționale, vreau să mă dezbăr public de o stare neplăcută pricinuită de Andrei Pleșu.
Cu câtva timp în urmă, el a ocupat un sfert de pagină într-un cotidian bucureștean pentru a denigra Imnul României. A opinat stupefiant ! Filosoful de Ferentari considera că Imnul nostru e plicticos, atât ca melodie, cât și prin text, acesta fiind anost, anacronic. Ritmul Imnului ar fi lălăit, nu îți provoacă o stare emotivă necesară, specifică.
Și eu care, când îmi aud Imnul (mai cu seamă când e cântat de mase, de mulțime), mi se umezesc ochi! De bucurie, de mândrie, desigur. Și nu pot uita că „Deșteaptă-te, române” este cel mai longeviv cântec revoluționar românesc , zămislit în Transilvania mijlocului de secol XIX, și astăzi a ajuns reper infailibil al identității noastre.
În ce-l privește pe insul numit mai sus, am adunat atunci imediat cărțile lui din biblioteca mea și le-am aruncat în containerul cu gunoi. Imnul nostru era din nou curat în ființa mea.
Ce minunat îndemna Ioan Alexandru: „Întăriți-vă prin poezie, prin cântări, prin imne, prin laude unii prin alții.”

Cornel Cotuțiu
- Beclean pe Someș -

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5