Ani Bob, director executiv Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială: Nu se compară nimic pe lumea aceasta cu emoţiile trăite pe băncile şcolii

De-a lungul timpului, fiecare zi de 15 septembrie a însemnat ceva deosebit pentru mine şi a avut emoţia sa specifică. În 1978, păşeam temătoare porţile Şcolii Generale din Ciceu Poieni. Chiar dacă îmi cunoşteam colegii, ştiu că am fost impresionată de marimea sălii de clasă şi de multele băncuțe frumos aranjate pe trei rânduri… Ulterior, paşii m-au adus la Bistriţa, la Şcoala Generală nr. 1. Se întâmpla în anul 1980. În prima zi de școală, copleșită de emoțiile unui nou început, am mers cu mama de mână, ca de altfel toți colegii din clasa mea, fiind o clasă nou formată pentru copiii transferaţi. Nu a fost greu să mă ridic la nivelul performanţelor şcolare, mai greu a fost să ne cunoastem in acest grup nou.
Amintirile frumoase s-au conturat din ciclul gimnazial, mai ales că doamna diriginte Elvira Aluniţa Maxim a fost ca o mamă pentru noi, ea fiind liantul pentru închegarea acestui noucolectiv.
Au trecut anii şi aceleaşi emoţii de început le-am retrăit la Liceul „Liviu Rebreanu”, apoi la Facultatea de Drept din cadrul UBB Cluj-Napoca.
Acum, retrăiesc emoţiile zilei de 15 septembrie,la aceeaşi Şcoală Gimnazială nr. 1,cu cei doi copii – Cristiana (clasa a III-a) şi David (clasa a VII-a), precumși cu o parte din dascălii care m-au îndrumat şi pe mine. Pentru că totul are o ciclicitate în viaţă, tata a fost preşedintele Comitetului de Părinţi, iar eu am participat la înfiinţarea și functionarea Asociaţiei de Părinţi -Prietenii Elevilor nr.1- încă din anul 2008.
Nu se compară nimic pe lumea aceasta cu emoţiile trăite pe băncile şcolii, fie ca elev, fie ca părinte.
....................................
Citiţi ediţia print !