108 ani de la nașterea Monseniorului Grigore Zăgrean

29 august 1916 - 29 august 2024
Luat de îngeri
 
Acolo, la Cantonul CFR nr. 41 din Chintelnic,
când pe linia orizontului
secera se iubea cu ciocanul,
tatăl meu a transformat ,,boctăria”,
așa-i ziceau chintelecanii Cantonului,
într-o biserică
a catacombelor primilor creștini.
De aceea consătenii noștri
i-au acordat părintelui meu
cel mai frumos titlu nobiliar:
,,Popa de la Canton.”
Zilnic el liturghisea de două ori,
înainte de a pleca la ștrec,
la târnăcop și la lopată,
și după revenirea de la lucru.
Altarul lui improvizat
se afla în camera mare a Cantonului.
În sezonul hibernal,
când iarna mușca aspru,
cu dinți de frig rusesc,
el oficia liturghia de dimineață
în camera mai mică,
unde noi, frații și surorile dormeam.
La ora cinci el aprindea lampa
și se pregătea pentru liturghie.
Noi dormeam încă.
Somnul nostru era vegheat
de murmurul unui preot
îngenuncheat în rugăciune.
Eram de vreo 7-8 ani
și preferam să dorm pe jos,
pe un strujac de paie,
lângă tulpina caldă
a unei sobe de teracotă.
Neliniștit din fire,
mereu cuibărit într-un somn agitat,
mă trezeam și-l cercetam cu privirea
pe tata care se ruga.
El era gata de a pleca la ștrec,
încălțat cu pâslari lungi,
îmbrăcat într-o pufoaică,
model sovietic,
care îi încarcera mișcările,
ca o armură medievală.
Peste ele curgea lin
reverenda și patrafirul.
Tata obișnui ca atunci când
parcurgea anumite pasaje liturgice
să se înalțe pe vârfurile picioarelor
și tocurile pâslarilor
se ridicau de pe podelele goale.
Nu-mi puteam explica
această mișcare,
probabil era o manifestare
a unei trăiri spirituale mai puternice.
Eu îmi imaginam că cineva
îl trage în sus
și uneori, pe furiș
deschideam ochii
ca să-l surprind pe făptaș.
Ațipeam, mă trezeam,
îl urmăream pe tata
sperând să-l surprind
pe cel care îl ridica.
Într-o dimineață
am sărit să-l prind
pe tata de picioare,
intuind prevăzător
mica lui înălțare.
Am mascat intenția mea,
printr-o prăbușire
pe strujacul cu paie.
După un răstimp,
țâșnind brusc
din apele unui somn
am strigat interogativ:
,,-Unde este tata?”
Fratele meu mai mare
m-a liniștit,
mi-a șters cu palma lacrimile
și mi-a spus:
,,-L-au luat îngerii!”
Ion Radu Zăgreanu

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5