Terapie pentru suflet

- Cine eşti, Mia Cantor?

- O româncă obişnuită, care a învăţat de la mama ei să folosească andrelele şi croşeta, să iubească frumosul. Dacă vă amintiţi, am avut o expoziţie de goblenuri, acum vreo 10-12 ani, la Năsăud; îmi place să cred, cu succes. Muncesc de 19 ani la Primăria oraşului Năsăud iar cea mai plăcută muncă începe după-masa când mă pot refugia în atelierul meu de lucru, printre mărgeluţele mele, care îmi oferă totul, fără să-mi pretindă nimic.

- Începutul?

De când mă ştiu mi-a plăcut să mărgelesc, să port „altceva” la gât sau urechi. Acum m-am gândit să pun în practică ideile nesfârşite pe care le am, de aici s-au născut toate bijutericile mele. M-au fascinat perlele naturale, le găsesc cele mai feminine podoabe, pline de eternitatea mărilor, un accesoriu ce n-ar trebui să lipsească din cutiuţa cu minuni a fiecăreia. Ele au fost primele „mărgeluţe”, au urmat scoicile, sideful, coralul (alb, roşu, verde, maro). Sticla de Murano cu foiţă de aur, argint şi nu în ultimul rând pietrele semipreţioase. Acestea din urmă, şlefuite sau nu, mă fascinează prin multitudinea de texturi şi culori (darurile mamei Terra), îmi încântă degetele şi sufletul. N-aş fi crezut vreodată că bolovanii, cum îmi place să le spun, îmi vor aduce atâta satisfacţie, prelucrându-i în brăţări, cercei, coliere, inele, pe sârmă de cupru placată cu argint. Această pasiune s-a născut în drumurile mele prin munţi, pe malurile râuleţelor, unde ne întreceam în căutarea celor mai interesante pietricele, fie cuarţ, fie micaşist. Acum, în zeci de cutioare, am cristale, cuarţ, agate de toate culorile, ametist, carneo, jad, amzonit, obsidian, aventurin, jasp, citrine, fluorite etc. Toate acestea, împletite cu pasiune, nasc podoabe unice, altfel m-aş plictisi să mă repet. Pot fi vizualizate, o parte dintre ele, pe pagina mea de facebook, Canton Maria sau la atelierul meu, pe B-dul Grănicerilor, bl.1.

-Ce urmează? -

Într-un caz fericit, pensia. Lăsând gluma la o parte, muncă şi sper satisfacţii.