Tănase Rodilă : „SATUL BREAZA O ISTORIE DEMNĂ ŞI MILENARĂ”

In cartea sa „Satul Breaza o istorie demnă şi milenară” ,Tănase Rodilă, vine în faţa consătenilor săi să le aducă ca dar istoria satului, aşa cum au scris-o de-a lungul anilor petrecuţi în şcoala pe care a condus-o peste 3o de ani.

„ Scriu această carte pentru cinstirea memoriei ţăranului român care a suportat umilirea, teroarea şi martiriul, apărându-şi demnitatea, glia străbună, graiul şi credinţa”, spune Tănase Rodilă în „Dedicaţie”, introducându-ne în conţinutul unui volum plin de semnificaţii şi istorie, care prin conţinutul ei ne învită să facem cunoştinţă cu : „Aşezarea şi prezentarea geografică”, cu „Istoricul localităţii”; „Ocupaţiile locuitorilor” ; „Locuinţele şi anexele gospodăreşti” ; „Tradiţii şi obiceiuri”; „Toponime, antroponime şi cuvinte vechi”; „Biserica şi credinţa”; „Şcoala şi învăţătura”; „Oameni de seamă, fii ai satului”, încheindu-se cu manifestarea culturală „Breaza 2000”, cu „Concluzii generale”, „Bibliografie selectivă” şi o „Listă de anexe”

Cu toate că pe parcursul lucrării nu sunt respectate regulile de elaborare a unei monografii, Tănase Rodilă, refuză ajutorul oferit de Augustin Pădureanu, specializat în elaborarea unor monografii pe bandă rulantă, după anumite şabloane, elaborând în decursul anilor o serie de monografii a localităţilor din judeţul nostru, dar şi din Sălaj- Câţcău – de unde este de loc. E drept, că profesorul Pădureanu are mult talent şi pricepere în monografii, dar faptul că nu este localnic şi nu are sentimentul de „om al locului” îl îndepărtează de acel fior care trebuie să răzbată până la urmă şi dintr-o asemenea lucrare. Acesta este adevărul pentru care Tănase i-a refuzat ajutorul, precum şi eu, dl. Pădureanu oferindu-se să-mi acorde sprijinul pentru monografia „Ciceu-Poieni – istorie şi credinţă”, pe care cu sprijinul jurnalistei şi scriitoarei Beatrice Ştir, sperăm s-o vedem apărută cât mai curând, urmând să fie lansată cu ocazia sărbătoririi hramului bisericii din sat, „Sf. Cuv. Paraschiva”, când se vor sărbători şi 550 de ani de la prima atestare documentară a satului. Să-mi fie iertată această divagaţie, dar trebuia lămurită problema „monografului” Pădureanu. Să ne întoarcem însă la monografia lui Tănase Tănase Rodilă, s-a născut în anul 1946, urând şcoala primară şi gimnazială în satul natal, Breaza, studiile liceale le face la Dej, iar Facultatea de Matematică la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, revenind în satul natal cadru didactic, devenind apoi director, îndeplinind această funcţie peste 30 de ani, punându-şi amprenta asupra bunei gospodăriri a şcolii, eficeinteizarea procesului de învăţământ, iar ca şi consilier local a reuşit să-şi aducă aportul la implementarea proiectelor de gospodărire a satului, având o intensă preocupare şi pasiune pentru valorificarea folclorului şi tradiţiilor locale, obţinând pe această cale rezultate meritorii pe plan local şi naţional, organizând în anul 2000 marea sărbătoare a satului „Breaza 2000” privind atestarea documentară a satului, a şcolii, aniversarea naşterii istoricului şi academicianului Victor Motogna, personalitate marcantă a satului şi judeţului Bistriţa-Năsăud, fără a face însă parte din pleiada „academicienilor năsăudeni” După cum se cunoaşte istoria satului Breaza, ca şi a celorlalte localităţi din zonă este strâns legată de istoria României şi în special de istoria frământată a Transilvaniei şi în special de istoria tot atât de frământată a Cetăţii Ciceului, a stăpânirii acesteia de către domnii moldoveni, în special de către Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, despre care prietenul meu Tănase consemnează: „Stăpânirea moldoveană în Ardeal a rămas ca o dulce mângâiere şi mândrie, o întărire în dăinuirea românilor din aceste ţinuturi. Se păstrează pe vecie numele Episcopiei Vadului în rânduiala bisericii româneşti ortodoxe, căci avem Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului.A rămas aproape în fiecare localitate ce a aprţinut Cetăţii Ciceului câte o cruce de piatră ca semn al credinţei creştine pe care Ştefan cel Mare şi Sfânt a iubit-o şi a apărat-o atât de mult. Un clopot ce a aparţinut cetăţii se păstrează la Dumitra, iar piatra cu stema Moldovei, de la Cetatea Ciceului, se află la Muzeul municipalDej. Au rămas în satele care au aparţinu cetăţii nume moldoveneşti, . Intersantă mi se pare, invitaţia lui Victor Motogna, în anul 1906, adresată marelui istoric Nicolae Iorga, care vine ca împreună să cerceteze linia de fortificaţii pe limesul roman de nord cetăţilw Căşei, Ciceu şi Ilişua.Cu acestă ocazie s-a descoperit piatra Cetăţii Ciceului cu stema Moldovei carese afla în zidul bisericii reformate din Uriu, „ piatră care ulterior, prin grija lui Victor Motogna, a ajuns în colecţia Muzeului municipal din Dej”, ne informează în cartea sa Tănase Rodilă.

În monografia comitatului Szolnok Doboka, istoricul maghiar Kadar Joszef, arată că satul Breaza sub denumirea Ambrus este atestat documentar din anul 1312. Aş vrea însă să menţionez că în „Vechimea documentară a localităţilor din judeţul Bistriţa-Năsăud- secolele XV – XX- de monograful clujean, Pompei Boca, originar din judeţul nostru spune că „ satul Breaza(Emberfeu) a aparţinut de mai înainte domeniului cetăţii Ciceu, situaţie care abia în anul 1553 este amintit prima dată cînd voievod era Andreica, iar cnez Ilieş (Kadar, III, 381)”