Reuniunea Corală Internaţională de Muzică Religioasă –Bartolomeu Anania, ediţia 2012

A fost un sfârşit de săptămână muzical. Au fost trei zile de muzică corală, trei zile, trei seri în care Serbia, Grecia şi Bulgaria s-au reîntâlnit muzical la Bistriţa. Nu au lipsit de la întâlnire, corurile din Cluj-Napoca şi Câmpulung Moldovenesc.

Reuniunea Corală Internaţională de Muzică Religioasă – Bartolomeu Anania. 20 aprilie – 22 aprilie 2012. Bistriţa. Centrul Cultural Municipal. Biserici. Emoţie. Rugă interioară. Talent. Pasiune. Bucuria de a cânta. Încrâncenări uitate sau arhivate… Sâmbătă a fost ziua sau mai exact a fost seara în care toate corurile au urcat pe scena Centrului Cultural Municipal.

A fost o atmosferă intimă. Corişti. Prieteni. Ca într-o comunitate, unde mai toată lumea cântă. Unii foarte bine, alţii mai puţin bine, dar toţi au ceva în comun. Iubesc muzica, iubesc acel ceva care îi adună, îi ţine împreună.

Sâmbătă, am intrat şi eu în comunitate. Nu eram chiar un outsider. Sunt un apropiat al celor din Appassionata. Dar, îmi era dor şi de cei din corul ,,Lola”- Belgrad, de ,,Viva la Musica” din Cluj-Napoca.

A fost o seară sensibilă, un seismograf al emoţiilor. Sunt momente, în care fiecare dintre noi îşi triază cunoştinţele cu care interacţionează, reevaluează caracterele care se arată în situaţii complicate, având în vedere reacţiile emoţionale, patimile din zilele pe care le trăim.

A fost o seară, în care am văzut diferenţa între oameni liberi şi oameni aflaţi în stare de libertate, seara în care m-am convins, din nou, că am avut dreptate atunci când…

A fost seara oamenilor liberi. Mi-au plăcut toţi, adică m-am hrănit emoţional cu câteva ceva de la fiecare.

De la Appassionata şi Viva la Musica mi-am luat doza de omenie. M-am bucurat enorm să îi revăd, am râs, am ascultat, am observat. Şi am arhivat emoţional: Franco rămâne un om liber, Codruţa a fost mândră de ea pe scenă (n.r.- se întâmplă foarte rar, e prea exigentă cu ea însăşi), Coco e aşa bună şi caldă, Alin - la fel de haios şi british, cu a lui Sorina- la fel de senină, doamna Sorina Costea e o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, doamna Rozi Fucă are ţinuta unei artiste, şi în gesturi, doamna Florica Iordan are cele mai bune replici, un umor sănătos şi liber (n.r.- mulţumesc madame Florence), Lena rămâne Lena cu ochii ,,verzi”, familiile Câmpan şi Leuştean rămân la fel de libere…şi ceilalţi cu farmecul lor. Mircea Chira şi-a păstrat calmul şi chibzuinţa unui statistician.

Viva la Musica din Cluj-Napoca: chipuri care îţi rămân întipărite în minte şi în suflet. Liant: Franco.

Corala ,,Andrei Mureşanu” din Bistriţa: mult mai buni decât la ediţia trecută, dorinţă de autodepăşire.

Corala ,,Academica” din Câmpulung Moldovenesc: implicare, sensibilitate, muncă, seriozitate. Cei mai buni dansatori. Şi acum resimt hora moldovenească.

Corul ,,Iron Strings” din Bulgaria: bucuria reîntoarcerii, continuitate.

Corurile din Grecia: grecii, cei mai liberi oameni şi pe scenă, şi în afara scenei. Oamenii gesturilor. Oameni calzi întocmai ca şi ţara din care vin.

Corul ,,Lola” din Belgrad, Serbia: Talent la superlativ. Frumuseţe. Ele sunt foarte, foarte frumoase. Acelaşi ruj roşu mat, pe buze. Tinereţe. Profesionişti. Un dirijor exigent. Voci frumoase. Repertoriu liber. Vorba lui Alin de la Appassionata: Bravo, Lola!

Şi da, am dansat, m-am simţit extrem de bine şi de vie, alături de oameni pentru care viaţa e în altă parte decât pe net. Am jucat cea mai aprigă horă moldovenească. Am rezistat alături de Codruţa, Dorin, Cristina…s-a dansat aşa mult. Poate să confirme şi domnul Dorel Cosma. Au fost trei zile grele, cu puţine ore de odihnă pentru personalul Centrului Cultural Municipal, dar a meritat…Rămân amintirile şi timp berechet să le întoarcem pe toate feţele…

A fost un weekend, în care ne-am bucurat…de viaţă.